Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Hámori Péter verificabilă este cea din urmă,6 în Ungaria de est şi ín Partium situaţia este alta: aici toate teoriile - dar mai degrabă ultimele două - pot prezenta o anumită relevanţă. In ceea ce priveşte comitatul Satu Mare, diferitele căi de asimilare au avut puncte de convergenţă în liturghia greco-catolică. Primele semne ale schimbărilor ce au loc la nivelul limbii liturgice sunt vizibile în bisericile greco-catolice în secolul al XVIII-lea, prin introducerea progresivă a limbii române, până la generalizarea ei în secolul al XIX-lea.7 Acest proces se desfăşoară într-o perioadă extrem de importantă: atunci când descrierile realizate la nivel statal încearcă să depăşească concepţia anterioară îngustă în ceea ce priveşte relaţia dintre naţionalitate şi religie (adică suprapunerea, în anumite zone ale Ungariei, dintre naţionalitate şi religie; astfel, persoanele de religie evanghelică din Transilvania se confundă cu saşii, ortodocşii din sudul Ungariei cu sârbii, iar grecocatolicii sau ortodocşii din Ungaria de est cu românii).8 Acum şi în perioadele mai târzii cea mai importantă caracteristică nu era autodefinirea, ci limba maternă sau cea de zi cu zi. într-un teritoriu multietnic, multilingv, în care exogamia şi familiile mixte sunt des întâlnite, limba folosită în biserică joacă un rol foarte important, în special în cazul în care nu doar predica (cum este situaţia la romanocatolici), ci întreaga liturghie se desfăşoară în limba vorbită de comunitate. La sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu formarea naţionalismului românesc modern, apartenenţa la religia ortodoxă sau greco-catolică devine un element important al conştiinţei naţionale. Acest fenomen premodern a constituit antiteza conştiinţei naţionale maghiare, unde, ca şi în majoritatea cazurilor, în special cel francez, care a fost un exemplu pentru români, laicizarea a jucat un rol important.9 Ramura bisericii catolice cu liturghie orientală şi enoriaşi de limbă maghiară a ridicat mereu suspiciunile celor din jur. în parte din nevoia permanentă de afirmare a propriei identităţi, în parte din teama asimilării în sens românesc,1(1 tot mai multe elemente au început să ceară introducerea liturghiei în limba maghiară. în anul 1896, în cadrul sărbătorilor milenare, la Biserica Universităţii liturghia a fost celebrată în limba maghiară. Reacţia Romei a fost vehementă, pentru că evenimentul avea loc în contextul unei acutizări a conflictului dintre catolicii „vechi”, cu tendinţe naţionaliste, şi mişcarea modernizatoare din sânul bisericii romano-catolice. Când Roma a decis distrugerea cărţilor liturgice în limba maghiară, în 1898, în Ungaria s-a înfiinţat Comisia Naţională Greco-Catolică, cu scopul înfiinţării unei episcopii separate, în anul 1900, mişcarea avea deja 11 357 de susţinători, dintre care, pe baza numelor de familie, 59% erau slavi, 41% maghiari şi doar 10% români." Este important de precizat că majoritatea susţinătorilor proveneau din categoria intelectualităţii urbane. Din comitatul Satu Mare au aderat în special locuitorii din oraşele Cărei şi Satu Mare, în zona rurală mişcarea având un succes redus. Delimitarea urban/rural nu se datorează neaparat inexistenţei naţionalismului la sate şi legăturii directe între limba liturgică şi * IV. köréből. Budapest, 1986. 277-284). Karácsony Jenő şi Szabó Jenő acceptă teoria continuităţii liturghiei orientale. (/4 görögkatolikus magyarok eredete. Katolikus Szemle XXXVIII. (1924) 389-396, 440-460.; Szabó Jenő: A görög-katolikus magyarság utolsó kálvária-útja 1896-1912. Budapest, 1913. 47-53.) Aradi Viktor; Tanulmányok a nemzetiségi kérdés köréből. Huszadik Század 1913, 378-379. 6 Cea mai bună referinţă: Pál Judit: A románok háromszéki betelepülésének néhány kérdése (1614-1850) In: A többség kisebbsége. Tanulmányok a székelyföldi románság történetéből. [Coordonator: Bárdi Nándor.] Pro-Print, Csíkszereda, 1999. 25-97. 7 Ştefan Pascu: Făurirea statului naţional unitar român. Bucureşti, 1983.1. 323.; Keith Hitchins: The Romanian National Movement in Transylvania 1780-1849. Cambridge, 1969. şi în primul rând Orthodoxy and Nationality. Andreiu Şaguna and the Romanians of Transylvania. 1846-1873. Cambridge, 1977. 8 Un exemplu bun în acest sens: Vályi András: Magyar országnak leírása: mellyben minden hazánkbéli vármegyék, városok, faluk, puszták; uradalmak, fábrikák, huták, hámorok, savanyú, ésorvosló vizek, fördöházak, nevezetesebb hegyek, barlangok, folyó vizek,tavak, szigetek, erdők, azoknak hollételek, földes urok, fekvések, történettyek, külömbféle termésbéli tulajdonságaik, a betűknek rendgyek szerént feltaláltatnak. Buda, 1796-1799. Vol. 1-3 şi Fényes Elek: Magyarország geographiai szótára, mellyben minden város, falu és puszta betűrendben körülményesen leíratik. Hn. [Pest], 1851. Voi. IIV. ; Eugen Weber: Peasants into Frenchmen. The Modernization of Rural France, 1870-1914. Chatto and Windus, London, 1976. 10 Conform unelor date, în perioada 1880-90 numărul greco-catolicilor maghiari a scăzut cu 43 595. (Demkó Kálmán: Asszimiláció, reasszimiláció. Budapest, 1 897. 25-26.) Nişte statistici mai credibile arată că 82 de comunităţi (în primul rând rutene, o mică parte româneşti) s-au maghiarizat, iar 309 comunităţi maghiare s-au re-asimilat în sens românesc. (Balogh Pál: A népfajok Magyarországon. Budapest, 1902. 949.) 11 Mayer Mária: Kárpátukrán (ruszin) politikai és társadalmi törekvések 1860-1900. Budapest, 1977. 145. 204
