Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

A. Istorie

mişcarea naţională, ci mai degrabă conservatorismului specific, care determinase şi mai timpuriu rezistenţa locuitorilor din zonele rurale în faţa înlocuirii limbii liturgice slave cu cea română.'2 Au existat totuşi şi preoţi sătmăreni susţinători ai mişcării, datorită afinităţilor create în timpul anilor de învăţământ în comun (ceea ce pentru Transilvania nu e cazul). Trebuie accentuată şi importanţa pelerinajului defăşurat tot în comun de greco- şi romano-catolici - în primul rând maghiari - la Máriapócs.12 13 Activitatea concertată a Comisiei Naţionale Greco-Catolice şi a Guvernului Ungariei a dus la emiterea Bulei Christifideles graeci laici,'4 prin care se constituia noua episcopie majoritar maghiară, cu centrul la Hajdúdorog. Bula prevedea trecerea sub autoritatea noii episcopii a 162 de parohii: în afară de cea din Budapesta, toate erau situate în estul şi nord-estul Ungariei, sau în Secuime.15

înfiinţarea noii episcopii a produs o mare dezamăgire în rândul românilor, care şi-au manifestat rezistenţa în cadrul mişcării naţionale: la Alba Iulia a avut loc o manifestaţie de 20000 de persoane,16 iar în presă a debutat „războiul cifrelor”, menit să demonstreze compoziţia etnică a noii dieceze.17 în Senatul parlamentului maghiar, episcopul greco-catolic român de Gherla, Hosszú Vazul, a rostit undiscurs îndreptat împotriva noii dieceze, în care accentua că cel mai important element al existenţei naţionale a românilor era ataşamentul faţă de religie şi limba liturgică.18 19

Conflictele politice ajung până la nivelul enoriaşilor: un an mai târziu, 11 parohii din Secuime au cerut revenirea la vechea orânduire liturgică şi încadrarea lor sub autoritatea forului ecleziastic anterior.16 Referitor la comitatul Satu Mare nu s-au descoperit date asemănătoare înainte de 1918. O posibilă explicaţie ar fi interdicţia - teoretică - pusă asupra folosirii limbii maghiare ca limbă liturgică

Biserica de sat şi politica. Izvoare privind istoria greco-catolicilor maghiari din Satu Mare, 1940-1944

12 Polemica legată de limba liturgică nu a apărut doar la românii catolici: greco-catolicii din Belarus au păstrat pentru mult timp polona ca limba de celebrare a Liturghiei. (Nasze koscioly. Opis ilustrowany wszystkich koscioTow i parafji znajdujqcych sie na obszarach dawnej Polski i ziemiach przylegl’ych. In: Archidiezezja Mohvlewska. Warszawa, 1913. 32.)

1 Gábor Barna: Wallfahrtsregionen und interethnische Beziehun-een in Ungarn. In: Műveltség és hagyomány. Ethnographica folcloristica carpathica 4. (Debrecen, 1985) 177-183.

14 Textul Bulei publicat în: A Hajdúdorogi Bizánci Katolikus Egyházmegye Jubileumi Emlékkönyve 1912-1987, Nyíregyháza, 1987.

15 8 din Episcopia de Presov, 70 din Episcopia de Munkacevo, 4 din Episcopia de Gherla, 35 din Episcopia Făgăraşului şi 44 de parohii din „Episcopia Română [sic!] de Oradea Mare” („dioecesi Magnovaradinensi Rumenorum”).

16 Unirea Transilvaniei cu România. Bucureşti, 1978. 326-328.; Biserica română unită. Două sute cincizeci de ani de istorie. Madrid, 1952. 151.; Ştefan Pascu: Făurirea statului naţional unitar român. Bucureşti, 1983.1. 323.

17 Din perspectivă maghiară, din cei 183 575 de credincioşi trecuţi sub autoritatea Episcopiei de Hajdúdorog, 85% erau maghiari; din punct de vedere românesc, cei 73 225 de enoriaşi aflaţi până atunci sub autoritatea episcopiilor româneşti aveau cu toţii limba maternă româna. (Jankovich Béla vallás- és közoktatásügyi miniszter 1913. június 14-én a Parlamentben elhangzott beszéde. Az Országgyűlés Eelsőházának XLV. ülése, 1913. június 20. Az 1906. évi május hó 19- ére hirdetett Országgyűlés Felsőházának Naplója, III. köt. Atheneaum, Budapest, 1914. 34-46; Moritz Csáky: Die römischkatolische Kirche in Ungarn. Die Habsburgermonarchie 1848-1918. IV. Die Konfessionen. Wien, 1985. 288-289.; Pascu: i. m. 323.; Liviu Maior: Mişcarea naţională românească din Transilvania 1900-1914. Cluj-Napoca, 1986. 94.) Pirigyi prezintă următoarele date: „Dintre credincioşi, 183 757 erau maghiari, 26.823 români, 1.623 slovaci, 968 ruteni şi 2.509 de alte naţionalităţi. Dintre cei care nu erau maghiari, 24 094 vorbeau limba maghiară şi doar 7 829 nu cunoşteau această limbă. în 21de parohii majoritatea credincioşilor aveau limba maternă româna. Dintre greco-catolicii maghiari, 40%, adică 120 747 persoane nu au ajuns sub autoritatea Episcopiei de Hajdúdorog; dintre aceştia, 80 747 au rămas incluşi în episcopiile slave, iar 40 000 în cele româneşti.” După ministrul Culturii şi Cultelor, B. Jankovich, numărul credincioşilor greco-catolici maghiari rămaşi în afara autorităţii Episcopiei de Hajdúdorog era de 81 896. Mai existau 124 088 de credincioşi greco-catolici care aparţineau altor episcopii, dar vorbeau limba maghiară.

18 Numele episcopului a fost păstrat în forma maghiară regăsită în procesele verbale de şedinţă. Az Országgyűlés Felsőházának XLV. ülése, 1913. június 20. Az 1906. évi május hó 19-ére hirdetett Országgyűlés Felsőházának Naplója, III. köt. Atheneaum, Budapest, 1914. 34-46. Merită citate câteva cuvinte din discursul episcopului Hosszú: „Anul trecut a lăsat, în viaţa bisericii noastre şi în viaţa noastră particulară, ca episcopi, urme adânci şi triste, fiind nevoiţi să trecem cu frică printr-atâtea lupte, atâtea chinuri, pentru că biserica noastră, creată în urmă cu mai bine de 200 de ani pentru sprijinirea catolicismului din Ungaria, se va prăbuşi din cauza agitaţiei şi a tulburărilor provocate de momentul înfiinţării noii episcopii.” A răspuns acestei interpelări, pe lângă Jankovich Béla, Ministrul Culturii şi Cultelor şi Tisza István, primministru, Csernoch János, Primatul Ungariei, în felul următor: „Părerea mea este că această problemă nu merită atâtea discuţii. Roma locuta, causa finita est.” (Uo.)

19 Hajdúdorogi Görög Katolikus Püspöki Levéltár (în continuare HGKEML), Nyíregyháza, 2171/1913.

205