Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Unirea din 1918 - de la stereotipii la naşterea unei idei Alin Pop „Unirea a fost o aspiraţie de secole a poporului român”, a fost visul care a mobilizat toate energiile intelectualităţii româneşti din epoca deşteptării naţionale. Exprimată sau nu, ideea a prins contur tot mai clar după evenimentele din 1848 şi 1859, dar rădăcinile ei la putem găsi în măreaţa realizare a lui Mihai Viteazul, de la 1600. Carpaţii, în loc de a fi o piedică, prin numeroasele trecători, au facilitat legăturile dintre românii aflaţi de o parte şi de alta a lanţului muntos. Expresiile de mai sus se întâlnesc la tot pasul în scrierile legate de unirea românilor şi mai ales de unirea Transilvaniei din 1918, care, fiindcă a fost mai dificil de realizat, câştigă incontestabil în măreţie. De toate cele de mai sus am fost convins şi eu ani şi ani la rând. Am spus şi am scris aşa. Deşi, întro şcoală militară, am aliat că, din contră, cu lăţimea lor medie de 100 de km., Carpaţii sunt foarte greu de trecut, putând constitui, la o adică, un obstacol în faţa oricărei invazii străine. Nicidecum să faciliteze legături. Totuşi, momentul care mi-a pus primele semne de întrebare a fost unul banal. Citeam un Registru de stare civilă al parohiei greco-catolice din Valea Vinului. Şi, pentru anul 1872, preotul Dimitrie Şincai, consemnează moartea unui anume Petru Darida, de 22 de ani, „apărătoriu de patrie/honved/fecioru holteiu.”1 M-am întrebat atunci la ce „patrie” făcea referire părintele Şincai în 1872? Sentimente filo-germane avea, de vreme ce şi-a botezat primul fecior cu numele de Sigismund. Şi o fiică Marta. Totuşi Dimitrie Şincai făcea parte, la vremea respectivă, din elita intelectuală sătmăreană. II găsim, la 9 octombrie 1865, între participanţii la adunarea de la Cărei, cei care vor solicita comitelui Károlyi, printr-un memoriu, reprezentarea proporţională a românilor în organele de conducere ale comitatului.* 2 3 Fiul lui, Sigismund, pe care tocmai l-am pomenit, este implicat puternic în manifestările ţinute la Satu Mare, la 1872, de Societatea pentru fond de teatru românesc din Transilvania? Va participa şi la conferinţa intelectualităţii sătmărene din 1880, în legătură cu ortografia limbii române, idee ce frământa atunci serios spiritele. Vreau să spun prin aceste exemple, că familia Şincai era legată de tot ce ţinea de lupta naţională a românilor sătmăreni din acele timpuri. La 1882, moare şi la Culciu Mare un „apărătoriu de patrie”, în persoana lui Vasiliu Iluţiu de 25 de ani, fiind înmormântat de preotul Ludovic Rezei.4 Rămânând în aceeaşi arie geografică, preoţii din Lipău ne oferă şi ei subiecte de meditaţie. Chiriac Barbul îşi exprimă clar poziţia patriotică: „Naţiunea noastră numai de la noi poate aştepta motivul propăşirii sale spirituale, morale, apoi materiale. După exemplul altor naţiuni să nu fim laşi şi nepăsători pentru binele naţiunii noastre, ci să lucrăm cu puteri unite, aşia putem aştepta numai ca străduinţa noastră să fie încoronată de un succes favoritor. Dumnezeu cu noi şi cauza noastră”.5 Ceea ce nu-1 împiedică să aibă sentimente de ataşament faţă de împăratul de la Viena, fapt ce răzbate dintr-o notiţă a lui: „Am însemnat, în anul 1849, Tiril Barbul, parohul locului. Se dă de ştire posterităţii cum că (în) acest an a fost o rebelie mare, cu numele Koşutiana, ţintită împotriva românilor şi a ' Registrele de stare civilă ale parohiei greco-catolice Valea Vinului, inventar nr. 704, p. 69, Arhivele Statului, Filiala Satu Mare 2 Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român. Documente 1848-1918, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din RSR, Bucureşti, 1989, p. 154-157 3 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu Mare, 2008, p. 155 4 Registrele de stare civilă ale parohiei greco-catolice Culciu Mare, inventar nr. 551, Arhivele Statului, Filiala Satu Mare 4 Viorel Câmpean, op. cit., p. 55 Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008
