Marta, Liviu - Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 25/1. (2008)
Liviu Marta - Zoltán Kádas: Materiale preistorice descoperite la Sărăuad
Materiale preistorice descoperite la Sărăuad ceramica semifină-grosieră a fost arsă oxidant în cea mai mare parte, căpătând nuanţe portocalii-roşiatice. Excepţie fac doar fragmentul de tavă şi fragmentul de castron invazat, ambele fiind cenuşii. In ce priveşte decorul, tehnica inciziei este bine reprezentată prin: linii şi grupuri de linii verticale (PI. 3/1,2), grupuri de linii orizontale (PI. 3/3, 4/7, PI. 5/3), grupuri de linii arcuite ce încadrează butoane (PI. 3/3), grupuri de linii în arcadă (PI. 3/1), grupuri de linii dispuse unghiular (PI. 4/7) şi o bandă de linii scurte verticale dispuse pe cantul unei buze (PI. 4/7). Sunt prezente şi impresiunile aplicate sub forma unor şiruri de puncte (PI. 3/2, 5/7), şiruri de impresiuni de forma „boabelor de grâu” (PI. 4/2, 5/4), alveole simple sau dispuse în registre unghiulare (PI. 5/2), impresiuni circulare (PI. 3/3). Oalele sunt decorate în zona marginii cu brâuri alveolate (PI. 4/1, 9-11), brâu crestat (PI. 4/6) şi un şir de alveole (PI. 4/2). Canelurile apar doar pe două castroane, pe unul în dispunere orizontală încadrându-i fundul inelar (PI. 3/6), iar pe altul în poziţie verticală (PI 4/5). Un singur fragment ceramic este decorat prin striere (Pl.5/5). Referitor la încadrarea ceramicii din epoca bronzului de la Sărăuad constatăm că majoritatea analogiilor sunt întâlnite în faza târzie a culturii Otomani, dar unele elemente se regăsesc şi în ceramica de tip Hajdúbagos — Cehăluţ. In acest sens un bun exemplu este ceaşca globulară cu picior inelar (PI. 3/2). Prezenţa ceştilor cu tălpi sunt bine documentate încă din fazele târzii ale culturii Otomani (faza a III-a)17 şi Füzesabany18 dar continuă a fi larg folosite şi în mediul Hajdúbagos—Cehăluţ19. Cana cu gât înalt şi corp bombat de la Sărăuad (PI. 3/1) are analogii bune printre cănile din faza a III-a a culturii Otomani. Asemănarea cu una din cănile de la Valea lui Mihai20 sau cu unele vase din mediul mixt Füzesabany târziu/cultura mormintelor tumulare din valea Tisei21 şi din nord-estul Ungariei (grupul Stredâ nad Bodrogom/Bodrogszerdahely)22 nu se limitează doar la formă, ci se focalizează şi pe decor sau chiar pe modul de dispunere a acestuia (ghirlanda incizată de pe partea superioară a gâtului şi liniile orizontale de pe partea inferioară a acestuia sau fascicolele de linii verticale de pe corp). Alveola de pe corpul cănii este şi ea un element frecvent în mediul Otomani III, unde apar dispuse singular sau în grupuri de câte trei23. Aceiaşi cană are analogii şi în descoperirile de epocă târzie a bronzului de la Zăuan (Depresiunea Şimleului). Aici a fost descoperită o cană de o formă 17 Valea lui Mihai (Ordentlich 1965) 18 Ároktő — Dongóhalom (Kemenczeil963, Pl. 2/1, 3), Szakáid (Kemenczei 1963/ 5), Tiszakezi — Szódadomb (Kemenczei 1963, Pl. 2/10), Bodrogköz (Kemenczei 1963, Pl. 2/11), Olaszliszka (Kemenczei 1963, Pl 3/4-5). 19 Otomani — Cetatea de Pământ/ Földvár (Horedt—Rusu—Ordentlich 1962, Fig. 7/1,4; Bader 1978, 22/1-7,), Hajdúbagos (Kovács 1970 Pl. 1/8-10, 2/3, 3/15, 4/1,15, 19), Cehăluţ (Baderl978/15), Andnd -Ferma CAP (Németi 1978, Fig. 2/1), Andrid — Vatra Satului (Németi 1978, Fig. 3/3). Pişcolt (Németi 1978, Fig. 6/2, 9/2, 10/2,7,8; Kacsó 1997, Pl. 8/6), Ciumeşti (Kacsó 1997, Pl. 12/1), Suplacu de Barcău (Ignat 1984, Pl. 9/1); Nyíregyháza — Oros (Bejinariu—Székely—Sana 2008, Pl. 7/1,17/3, 18/2). 2U Ordentlich 1965, Bader 1978/ 9. 21 Kovács 1975, p. 46, Pl. 12,2, 33/ 5. 22 Tiszakezi — Szódadomb (Kemenczei 1963, Pl. 2/10), Bodrogköz (Kemenczei 1963, Pl. 2/11). 23 Tiream (Németi — Molnár 2007, Pl. 63/ 1), Cáréi — Bobald (Németi — Molnár 2007, Pl. 107/1-4, 108/1,4-6). 115
