Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Ciprian Astaloş - Cristian Virag: Descoperiri funerare neolitice din judeţul Satu Mare
Ciprian ASTALOŞ — Cristian VIRÁG informaţii de mâna a doua, neverificabile. Sigure rămân altfel descoperirile de la Urziceni, Pişcolt — Liitărie şi Căpleni — Togul lui Reök. Toate descoperirile mortuare din neoliticul mijlociu sătmărean sunt încadrabile, în baza analizei ceramicii din sit (şi morminte, dacă e prezentă) culturii Pişcolt. Mai mult, poate fi făcută şi o cronologie relativă mai exactă a mormintelor, prin atribuirea lor uneia sau alteia din cele trei faze ale culturii Pişcolt26. Primei faze, timpurii, i-ar aparţine, cu semnul întrebării, scheletul de la Căpleni — Canalul de irigaţii (dacă ar fi contemporan cu groapa G 1 în care a fost depus; însă prezenţa în imediata apropiere a unor situri din fazele mijlocie şi târzie a culturii Pişcolt ca şi din cultura Tiszapolgâr, fac posibilă apartenenţa mormântului la oricare dintre acestea). De faza mijlocie a culturii Pişcolt putem lega în primul rând mormintele de la Urziceni, şi, cu rezervele enunţate mai sus, cele de la Andrid, Pişcolt — Nisipărie şi Tiream. In sfârşit, mormântul de la Căpleni — Togul lui Reök aparţine fazei târzii. M8 de la Urziceni este definit ca aparţinând neoliticului mijlociu pe baza unui fragment ceramic, însă ar putea aparţine în realitate necropolei eneolitice (Bodrogkeresztúr) care suprapune o parte a sitului neolitic, respectivul fragment ceramic fiind în acest caz în poziţie secundară. Mărgele din marmură de tipul celor din M8 sunt cunoscute atât din neoliticul târziu (inclusiv la Vâllaj, de fapt acelaşi sit cu cel de la Urziceni), cât şi din eneolitic, nefiind astfel un element definitoriu pentru încadrarea cronologică. Mormintele de la Pişcolt — Cutărie sunt atribuite larg culturii Pişcolt, fără a se face o încadrare într-una dintre etape. în ceea ce priveşte amplasarea mormintelor, la Urziceni sunt în cadrul aşezării (inclusiv M8). Mormintelor de inhumaţie descrise de noi, li se adaugă alte două morminte descoperite în acelaşi sit, dar peste graniţă, la Vâllaj, în timpul săpăturilor de salvare din vama maghiară, de asemenea aflate în perimetrul aşezării27. O situaţie deosebită o reprezintă Ml, o depunere de oase fără conexiune anatomică, aflată intr-un şanţ. Pot fi formulate câteva ipoteze în legătură cu acest context neobişnuit precum înmormântarea secundară, sacrificiul sau antropofagia, dar cel puţin până la efectuarea analizei antropologice nu putem înclina în favoarea uneia sau alteia dintre ipoteze. La Căpleni — Togul lui Reó'k, mormântul M2/1997 a fost descoperit în cuprinsul aşezării, la baza stratului de cultură. Deşi în apropierea mormântului se află o presupusă locuinţă, nu putem afirma nimic despre contemporaneitatea celor două complexe ori despre vreo legătură oarecare între acestea. în schimb, scheletul din groapa neolitică de la Căpleni — Canalul de irigaţii pune probleme serioase în privinţa contextului real şi chiar al atribuirii culturale. în primul rând, nu a putut fi identificată groapa mormântului, astfel nu putem aprecia corect relaţia scheletului cu groapa în care a fost descoperit. Groapa neolitică însăşi se află la distanţă atât de Togul lui Reök (300 m) cât şi de celelalte complexe de pe traseul Canalului de irigaţii (400 m). Poziţia scheletului era întins pe dreapta cu picioarele uşor flexate, ceea ce îl face pe N. Iercoşan să presupună că ar putea aparţine de fapt eneoliticului, argumentând cu situarea la numai 300 m de complexul mortuar, a aşezării Tiszapolgâr de la Cărei — Staţia de epurare. In plus, mai aduce în favoarea acestui punct de vedere, faptul că în urma excavării canalului, în pământul nivelat, au mai fost observate oase de la cel puţin încă un schelet, nefiind astfel exclusă posibilitatea existenţei în perimetrul respectiv a unei necropole Tiszapolgâr28. Totuşi, doar pe baza poziţiei scheletului nu poate fi afirmată cu certitudine apartenenţa la cultura Tiszapolgâr, fiind cunoscute situaţii de înmormântări în poziţie întinsă şi din neolitic29. La Pişcolt — Cutărie cele două morminte sunt amplasate, după cum reiese din descrieri, în interiorul aşezării. Mormântul din 1997 a fost săpat într-o groapă menajeră. Despre neoliticul din punctul Nisipărie de la Pişcolt ştim însă mult mai puţin. Nu ştim dacă asupra solului s-au făcut analize care să confirme supoziţia „topirii” scheletului. Vasele descoperite în presupusul mormânt puteau constitui o depunere având o cu totul altă raţiune decât cea de inventar funerar. Informaţiile despre mormintele de la Andrid şi Tiream sunt puţine, neclare şi confuze, prin urmare, am putea presupune cel mult că respectivele morminte se aflau în cuprinsul aşezărilor (pe baza menţiunilor despre alte complexe cum ar fi gropile). Totuşi, N. Iercoşan sugerează că mormântul de la Tiream ar putea aparţine unei alte aşezări (Tiszapolgâr) aflată la 300 m vest de mormânt şi nu aşezării neolitice în cuprinsul căreia a fost descoperit30. 26 Lazarovici — Németi 1983 27 Almássy et al 2003, p. 23-24 M Iercoşan 2002, p. 158-159 29 Lichter 2003 30 Iercoşan 1993, p. 11, nota 9 82
