Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Cătălin A. Lazăr: Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş
Cătălin A. LazAR acestui obicei funerar sau de raportare la situaţiile etnografice prezentate trebuie realizată cu prudenţă, având în vedere că laturile de ordin social, colectiv sau individual, sunt exprimate în cursul înmormântărilor cu ajutorul unor ansambluri de simboluri, a căror desluşire completă nu este posibilă355. In stadiul actualul al cercetărilor este necesar să ne limităm doar la ipotezele de lucru prezentate. Originile acestui procedeu funerar356 357 sunt aproape imposibil de identificat. Unii autori, presupun că „ideea se leagă, poate, de un alt obicei al îngropării copiilor în pithos”i51. Practica înmormântărilor în vase ceramice este atestată în cadrul unor culturi de pe diverse meridiane, din diferite perioade istorice. Amintim doar mormintele în pithos din Anatolia, de la Kösk Höyük şi Pinarbasi-Bor358, mormintele din Levant, în cadrul culturilor Hassuna şi Teil Sotto359 sau pe cele din Mesopotamia, din cadrul culturii Halaf360. In zona balcanică sunt cunoscute mormintele în vase de la Anzabegovo (grupul cultural Anzabegovo-Vrsnik), în Macedonia361, precum şi cele din Bulgaria, la Kovacevo şi Rakitovo, în aria culturii Karanovo I362. De asemenea, acest obicei funerar este cunoscut la populaţiile native din America de Nord363, la unele triburi din Africa364 sau în cadrul unor comunităţi din India365. Dincolo de semnificaţiile sociale şi religioase ale acestei practici, trebuie precizat că vasele ceramice în care erau depuşi defuncţii aveau funcţia primară de recipient funerar. în aceste condiţii, considerăm că practica de acoperire/ depunere cuipe fragmente ceramice nu poate fi legată de obiceiul înm ormântărilor în vase. Interesant este că acest obicei funerar de a depune, asocia sau acoperi defuncţii cu fragmente ceramice îl regăsim şi în aria altor culturi neo-eneolitice. Astfel, în Bulgaria, în aria culturilor Karanovo I (Ciganova Mogila, Kovacevo) şi Kremikovci (Slatina, Malăk Preslavec) există numeroase morminte în care defuncţii erau asociaţi cu fragmente ceramice366. în cadrul grupului cultural Pişcolt , este cunoscut mormântul de la Săcuieni-Hon? (jud. Bihor), unde, sub defunct s-au găsit fragmente ceramice de vase mari, cu decor pictat367. In aria culturii ceramicii liniare, sunt atestate numeroase cazuri de asociere a defuncţilor cu fragmente ceramice: în mormântul colectiv de la Talheim, precum şi în unele morminte din necropolele de la Elsloo, Geleen, Entzheim, Quatzenheim, Soufflweyersheim, Klein- Hadersdorf, Niedermerz etc.368. în unele complexe funerare din necropola de la Gomolova (cultura Vinca), alături de vase întregi, au fost descoperite şi fragmente ceramice369. De asemenea, în cimitirul de la Tiszapolgâr-Basatanya, în numeroase morminte au fost identificate fragmente ceramice în asociere cu defuncţii370. Acest obicei al acoperirii celor decedaţi cu fragmente ceramice, îl întâlnim şi în aria complexului cultural Cucuteni-Tripolie, după cum o demonstrează descoperirile de la Traian, unde au fost găsite o serie de morminte care conţineau resturile unor indivizi care fuseseră acoperiţi cu numeroase fragmente ceramice şi chiar cu vase întregi371. Având în vedere cele prezentate, putem conchide că asocierea defuncţilor cu fragmente ceramice reprezintă o practică frecventă în perioada neo-eneolitică. Trebuie precizat că, exceptând mormintele de la Săcuieni (grupul Pişcolt) şi Traian (cultura Cucuteni-Tripolie), în restul situaţiilor amintite anterior, fragmentele ceramice nu se găseau pe sau sub defuncţi, ci lângă aceştia. în aceste condiţii nu putem decât să ne exprimăm acordul faţă de ipoteza propusă de John Chapman: „incorporation of incomplet objects in culturally significant contexts is a widespread socialpractice (.. .J”372. Chicideanu 2003, p.75. Acoperirea sau/şi depunerea cu/pe fragmente ceramice. 357 Lazarovici - Maxim 1995, p.179. •ICO Băcvarov 2004, p.153. Oates 1978, p.l 19; Băcvarov 2004, p.153. 360 Oates 1978, p.119; Hijara 1978, p.125. 361 Gimbutas 1972, p. 117. 362 Băcvarov 2004, p.153; 2005, p.l46. 363 Moore 1904, p.660-669. 364 Kroeber 1927, p.312. 365 Crooke 1899, p.286-292. 366 Băcvarov 2003, p.40-41,73-74, 80, 88-97. 367 Comşa - Nanasi 1971, p.633-634. 368 Van de Velde 1979, p.39; Jeunesse 1997, p.41, 50, 67, 70, 102,106. 369 Chapman 2001, p.51. 370 Bognár-Kutzián 1963, p.33-228. 371 Dumitrescu 1954, p.403-407; 1958, p.407-423. 372 Chapman 2000a, p.53. 50
