Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Activitatea unui botanist sătmărean din secolul al XIX-lea: Ferenc Divéky
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) profesorul F. Fodor (1909) publică împreună cu plantele colectate de el în comitatul Satu Mare, materialul care s-a păstrat din colecţia lui F. Divéky. Astfel putem localiza staţiunile unde cel din urmă a adunat materialul de herbar şi totodată putem evidenţia unele specii mai interesante găsite de el pe teritoriul cercetat. In regiunea de şes cercetările sale se îndreptau spre vest până la nisipurile Câmpiei Nirului unde semnalează unele plante caracteristice ca: Dianthus pontederae Kerner, Plantago arenaria Waldst. et Kit., Hieraáum echioides Lumn., Silene multiflora (Waldst. et Kit.) Pers., Silenbe otites (L.) Wibel. în pădurea de lângă Cărei colectează Carex sylvatica Hudson şi Muscari botryoides (L.) Miller, la Căpleni Carex hordeistichos Vili., iar la Cămin Salvia nemorosa L. Dintre speciile ce provin din imprejurimile oraşului Satu Mare remarcăm în primul rând pe Salvia nutans L., respectiv şi pe Acorus calamus L., Muscari neglerium Guss, ex Ten., Iris sibirica L., Clematis integrifolia L., Ajuga chamaepytis (L.) Schreber, Mysurus minimus L., Cerinthe minor L., Ranunculus rionii Lagger, Ranunculus flammula L., Eathyrus nissolia L., Vitis vinifera L. subsp. sylvestris (C.C. Gmelin) Hegi, Viola montana L., Primula veris L., Cheopodium rubrum L., Isopyrum thalichtroides L., Orobanche alba Stephan ex Willd., Succisa pratensis Moench, Petasites hybridus (L) P. Gaertner, Meyer et Scherb., Senecio nemorensis L. Divéky a botanizat şi în numeroase locuri din Câmpia Someşului, dintre care amintim: Pădurea Noroieni de lângă Micula (Carex pallescens L., Carex tomentosa L., Sállá bifolia L., Neottia nidus-avis (L.) L.C.M. Richard, Ranunculus lateriflorus DC., Sanicula europea L.), Dorolţ (Eeucantheum serotinum (L.) Stankov), Păuleşti (Physalis alkekengi L., Oenanthe silaifolia Bieb., Gymnadenia conopsea (L.) R. Br., Cynosurus cristatus L.), ,Viile Satu Mare (Anagallatis foemina Miller), Medieşu Aurit (Nepenthes catharia L.), Apa (Gnaphalium luteo-album L.), Iojib (Trvllius europeus L.) şi Livada (Salix elaeagnos Scop., Polygonum história L., Anemone ranunculoides L., Genista germanica L., Senetio paludosusd). Acest botanist harnic şi talentat a plecat în vacanţa de primăvară a anului 1869 (după alte menţiuni în 1868) în Munţii Gutâiului pentru a completa colecţia, de unde nu s-a mai întors niciodată. A fost căutat şi găsit mort aproape de un izvor, împreună cu mapa sa de botanizare. Elevul sătmărean a mai făcut excursii botanice şi pe valea Turului, depresiunea Baia Mare şi în repetate rânduri în valea Chioarului, care odinioară aparţinea tot de comitatului Satu Mare. în acest ţinut din urmă găseşte printre altele speciile: Aster amellus L., Echinops sphaerocephalus L., Gentiana aliata L. şi Gentiana asclepiadea L. Au mai fost cercetate de el şi mlaştinile ce se întind în zona aluvionară din partea de şes a cursului Tisei şi locul de confluenţă cu râul Someş. Aici a fost colectată de el şi specia rară Dianthus serotinus Waldst. et Kit. în consecinţă, putem constata că, majoritatea covârşitoare a speciilor sătmărene remarcabile enumerate, au fost găsite aici pentru prima dată de către F. Divéky. Totodată amintim că, el a colectat o serie de plante ca: Salvia nutans L., Salix elaeagnos Scop., Acorus calamus L., şi Orobanche alba Stephan ex Willd., care nu au mai fost regăsite aici de nimeni (unele dintre ele creşteau în staţiuni între timp transformate). Totodată trebuie să apreciem şi capacitatea de a parcurge distanţe mari, care în condiţiile secolului al XIX-lea, erau extrem de anevoioase, în zona muntoasă a regiunii a găsit de-asemenea specii remarcabile, ca: Sedum anuum L. la Vama, Trifolium aureum Pollich la Certeze, Dacţylorhisyi samburina (L.) Soó şi Achillea ptarmica L. la Negreşti- Oaş. Pe vârful Pietroasa a colectat, printre altele, speciile Rosa pendulina L., Monotropa hypopytis L., Gentiana praecox A. et J. Kerner, Phyteuma tetramerum Schur, Calamagrostis canescens (Weber) Roth şi Iris graminea L.între timp numele botanistului prezentat a fost citat doar în câteva cazuri de excepţie (Balázs 1943, Moldovan şi Karácsonyi 1967, Karácsonyi 1995, 2002). în anul 1984, în timpul lucrărilor de pregătire a florei judeţului Satu Mare, în laboratorul Liceului “Mihai Eminescu” din Satu Mare am fost informat că, acolo se păstrează o colecţie botanică veche, care se consideră, că ar fi un rest din herbaiul lui Divéky. Acesta cuprindea coli legate în două mape cu iscripţea „Kővári gyűjtemény I”, respectiv II (Colecţia din Valea Chioarului). Deşi am avut ocazia să consult amănunţit acest material, nu am reuşit să clarific provenienţa lui. Cu toate acestea - considerăm că - colecţia amintită merită o analiză succintă. Mapa nr. I conţinea 63, iar nr. II 111 coli de herbar, cu plante preparate cu grijă şi determinate - în majoritatea cazurilor — corect. Pe lângă denumirea ştiinţifică latină, se menţionează şi cea în limba maghiară (în unele cazuri chiar şi în germană şi franceză), la care deseori era anexată şi o scurtă descriere a speciei. Numele popular din urmă este preluat dintr-o „carte cu ierburi” apărută în 1807 (Diószegi şi Fazekas), care este un indiciu asupra faptului că, această colecţie datează aproape cu siguranţă din secolul al XIX-lea. Din păcate, aproape în toate cazurile lipseşte data şi locul colectării, care ar putea clarifica nu numai provenienţa, ci cu o oarecare exactitate chiar şi persoana care a întocmit colecţia analizată. Astfel, originea acestui herbar rămâne problematică, cu toate că o bună parte a materialului adunat de F. Divéky a fost publicat deja anterior. Pe unele coli sunt lipite etichete care conţin mai multe detalii, iar pe altele — care au un format mai mic — sunt menţionate doar câteva date sumare. Ni se pare că, cele din urmă sunt mai vechi şi s-ar putea să fi aparţinut elevului F. Divéky. Pe o coală la care a fost lipit un exemplar de Gentiana asclepiadea L. şi o etichetă de format mic, apare şi locul colectării: „în munţii din Rona de Sus — Maramureş”. După părerea noastră — probabil - o parte din materialul de herbar analizat trecea şi prin mâna lui Divéky, iar mai târziu tot ce s-a mai păstrat din colecţia botanică veche a liceului a fost cuprinsă în cele două mape amintite. Se pare că, o bună parte a materialului adunat de elevul sătmărean amintit, între timp s-a pierdut. Cu această ocazie nu intenţionăm să facem o analiză a 7
