Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Activitatea unui botanist sătmărean din secolul al XIX-lea: Ferenc Divéky
ACTIVITATEA UNUI BOTANIST SÄTMÄREAN DIN SECOLUL AL XIX-LEA: FERENC DIVÉKY Károly KARÁCSONYI Rezumat In mijlocul secolului al XIX-lea un elev de gimnaziu, Ferenc Divéky — care s-a interesat în mod deosebit de botanică — a întocmit la Satu Mare o mare colecţie de plante. Acest elev dotat a adunat în judeţul Satu Mare o serie de specii interesante, dintre acestea întretimp unele au dispărut din flora teritoriului (Salvia nutans L., Acorus calamus L., Salix elaeagnos Scop. şi Orvbanche alba Stephan ex Wild.). In cabinetul de ştiinţele naturii al Liceului „Mihai Eminescu” din Satu Mare se păstrează un herbar vechi, în care - probabil — sunt incluse şi unele plante pe care Divéky le-a colectat odinioară. Aktivität eines sathmarer Botanikers vom XIX. Jahrhundert Zusammenfessung. In der Mitte des XIX. Jahrhundert trug der Gymnasialschüler Ferenc Divéky - der sehr an der Botanik interessiert war — eine grosse Pflanzenkollektion in Sathmar zusammen. Er starb im Jahr 1869 während eines botanischen Ausfluges im Gutin-Gebirge. Der begabte Schüler sammelte im Kreis Sathmar zahreiche interessante Arten, einige sind davon zwischenzeitlich verschollen {Salvia nutans L., Acorus calamus L., Salix elaeagnos Scop. und Orobanche alba Stephan ex Willd.). Im naturwissenschaftlichen Kabinett des Lyzeums „Mihai Eminescu” von Sathmar ist ein altes Herbarium bewahrt, in welchem — wahrscheinlich — auch einige von Divéky damals gesammelten Arten inbegriffen sind. Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) La mijlocul secolului al XIX-lea flora ţinuturilor sătmărene a fost încă aproape complet necunoscută. In afară de însemnările lui Paul Kitaibel făcute cu ocazia celor două campanii de cercetare cunoscute ca “Iter marmarosiense primum 1796 et secundum 1815 susceptum” (Kanitz 1963), găsim doar câteva referiri vagi asupra plantelor acestei regiuni. Comitatul Satu Mare era departe de centrele universitare de odinioară şi astfel naturaliştii ajungeau doar sporadic în această regiune. Tânărul botanist petrecea tot timpul său liber în excursii botanice, adunând materialul de herbar de pe meleagurile sătmărene, precum şi din alte regiuni învecinate. Pe lângă colectări a îmbogăţit herbarul său şi cu numeroase exemplare de schimb primite de la specialişti din diferite ţări. Astfel întreţinea relaţii cu botanistul maramureşean L. Vagner, iar F. Hazsliszky (1872) publică Narcissus stellaris Harworth de la Iojib pe baza exemplarelor trimise de F. Divéky. Aceiaşi sursă o aminteşte şi K.H. Zahn (1910), un specialist german renumit al genului Hieracium, care enumeră Hieradum echioides Lumn. din comitatul Satu Mare. Considerăm că, activitatea scurtă dar extrem de prodigioasă, precum şi soarta tragică a primului botanist sătmărean merită să fie readusă în atenţia specialiştilor contemporani, printr-un scurt omagiu. Cu totul remarcabil este faptul că, această persoană nu era un profesor, medic sau farmacist, ci un elev de gimnaziu - Ferenc Divéky — care în perioada în care efectua cercetările sale botanice nu a împlinit nici măcar vârsta de 20 de ani. Asupra vieţii lui nu am reuşit să aflăm decât unele amănunte; nici data naşterii nu o cunoaştem cu exactitate, dar se pare că aceasta se poate fixa la mijlocul secolului al XIX-lea. Cert este că, în anul 1867 a terminat clasa a VI-a a gimnaziului sătmărean, având calităţi cu totul remarcabile în domeniul ştiiţelor naturii şi mai ales în disciplina botanică. Performanţa de a aduna material de herbar suficient în decurs de doi ani — între 1866 şi 1868 — numai în timpul vacanţelor şcolare pe baza căruia putea redacta un îndrumător privind flora sătmăreană pentru colegii săi, este unicul caz cunoscut de noi în acest sens. Intre timp colecţia gimnaziului catolic pregătită de el cuprindea şapte herbarii voluminoase, pe baza cărora redactează un determinator de plante sătmărene pentm colegii săi (Sarmasâgh 1896). In această lucrare sunt cuprinse doar cheile de determinare ale genurilor plantelor găsite în regiune. însă cifrele scrise ulterior de autor în dreptul genurilor este un indiciu asupra faptului că, el a prelucrat materialul inclusiv până la specii, însă partea din urmă a determinatorului, probabil nu a mai avut timp să o redacteze într-o formă definitivă (Fodor 1909). Această lucrare litografică de 81 pagini (“Vezérfonal a Szatmár közelében termő virágos növények meghatározására”), extrem de importantă pentm istoricul cercetărilor botanice sătmărene, care încă la începutul secolului al XX-lea exista în laboratorul de ştiinţele naturii al gimnaziului, nu am reuşit să găsim nici în urma cercetărilor insistente. Este de remarcat că, o serie de date sunt publicate pe baza cercetării lui Divéky şi în volumele monumentalei lucrări „Flora R.P.R. / R.S.R., Voi. IXIII (1952-1976). Elevul sătmărean întreprindea schimb de material de herbar şi cu alţi botanişti contemporani renumiţi, dintre care amintim: A. Ausserdorfer (1813 - 1895), J. Bayer (1802 - 1870), H. Gandner (1832 - 1902), P.R. Huter (1834 - 1909), D. Pacher (1816 - 1902) şi R.F.K. Uechritz (1838 - 1886). In deceniile următoare colecţia botanică a gimnaziului se îmbogăţeşte doar cu câteva coli noi, bazându-se astfel în continuare pe herbarul fostului elev, decedat în mod tragic. La începutul secolului al XX-lea 6
