Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Date privind structura cantitativă a populaţiilor de diatomee din câteva ecosisteme lacustre din Delta Dunării
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) DATE PRIVIND STRUCTURA CANTITATIVĂ A POPULAŢIILOR DE DIATOMEE DIN CÂTEVA ECOSISTEME LACUSTRE DIN DELTA DUNĂRII. Uliana TÖRÖK Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării - Tulcea Str. Babadag nr. 165 cod 820112 e-mail: liliana@indd.tim.ro Rezumat Evaluările sistematice efectuate în lunile martie-aprilie (în perioada 1995-2000), împreună cu rezultatele obţinute în urma a 3-5 prelevări pe an efectuate după această perioadă până în 2005, au dus la obţinerea de informaţii care au servit la stabilirea structurii cantitative a populaţiilor de diatomee din lacurile din Delta Dunării. Analiza modului în care aceasta variază sub influenţa unor factori de mediu au arătat că: accesibilitatea şi cantitatea nutrienţilor, frecvenţa şi tipul înfloririlor algale şi accesibilitatea ca hrană pentru zooplancton a speciilor de diatomee contribuie în foarte mare măsură la realizarea structurii cantitative a acestor populaţii. Summary In order to establish the quantitative pattern of the diatoms assemblages in the lakes of the Danube Delta there were carried out a long-term (1995-2004) investigation. This paper reveals two different aspects concerning diatoms’ assemblages in several lakes of the Danube Delta: the quantitative structure of diatom assemblages and the impact of nutrients, algal blooming and zooplankton on diatom assemblage. Introducere Conceptul de diversitate este strâns legat de abundenţa speciilor şi modul în care aceasta se manifestă (Gomoiu, şi Skolka, 2001). Natura legăturii dintre specie şi abundenţă a fost explicată prin rolul jucat de poluare în determinarea structurii unei populaţii. Creşterea poluării determină o scădere a diversităţii specifice. Speciile intolerante la poluare înregistrează un declin în abundenţă, în timp ce speciile tolerante cresc rapid fără a avea competitori în ceea ce priveşte spaţiul, nutrienţii sau alte resurse. Rezultatul acestor interacţiuni este dat de apariţia unei comunităţi puternic dominată cantitativ de câteva specii. De-a lungul timpului, lacurile din Delta Dunării au fost obiectul unor studii ample, motiv pentru care întâlnim diferite tipuri de clasificări ale acestora (Gâştescu şi colab., 1996; Oosterberg şi colab., 2000). Cu toate că, în toate cazurile la clasificare s-a ţinut cont de amplasarea geografică şi de reţeau hidrografică, clasificarea lor a avut abordări diferite în funcţie de autor. Un lucru este însă cert şi unanim acceptat, lacurile din Delta Dunării sunt lacuri de mică adâncime, cu caracteristici fizico-chimice foarte variate (Török şi David, 2004) şi adăpostind o varietate mare de specii de floră şi faună. Informaţiile legate de populaţiile de diatomee actuale sau fosile din lacurile Isac, Uzlina, Roşu, Merhei şi Nebunu din Delta Dunării preluate din surse bibliografice au surpins în general, aspectele legate de diversitatea sau productivitatea primară a acestora (Cremer şi colab., 2004; Oltean, 1967, 1971; Török, 1997, 1999, 2004a, 2005b). Puţine publicaţii oferă informaţii cu privire la structura cantitativă a acestora şi a modului în care factorii de mediu influenţează dezvoltarea lor (Covaliov şi colab., 2003; Nicolescu, 1992; Oltean şi Nicolescu, 1985; Oltean şi colab., 1985). Investigaţiile proprii realizate în aceste lacuri, contribuie la o mai bună cunoaştere a structurii cantitative a populaţiilor de diatomee şi a modului în care diverşi factori de mediu influenţează această structură. Material şi metodă Probele fitoplanctonice au fost prelevate pe parcursul a cinci ani (1995-2000), în perioada martie-noiembrie şi în lunile martie, aprilie, mai, august sau septembrie în 2001, martie, aprilie, iunie, august în 2002, aprilie, iunie şi august în 2003, martie, iunie, august şi septembrie în 2004 şi martie, mai, iunie şi august în 2005, din lacurile Isac, Uzlina, Roşu, Merhei şi Nebunu din Delta Dunării. Acestea au fost folosite pentru analiza cantitativă şi calitativă a populaţiilor de diatomee. Prelevarea probelor s-a efectuat dintr-o singură staţie în cazul bazinelor acvatice de dimensiuni mici (lacul Nebunu, Uzlina) şi din trei puncte în cazul celor de dimensiuni mari (lacurile Isac, Roşu şi Merhei). Probele prelevate de la suprafaţa apei cât şi de la adâncime au fost amestecate în vederea obţinerii unei probe mixte unice. Volumul de probă ulterior extras din aceast probă mixtă a fost de 1 litru. In laborator, după sedimentarea (7 zile) probele au fost sifonate la un volumul de 100 ml, cu ajutorul trompei de vid. Volumul de probă rămas a fost împărţit în două ‘subprobe’ una folosită la determinarea diatomeelor, cealaltă la determinarea celorlalte grupe de alge. Subproba pentru analiza diatomeelor a fost lăsată pentru încă o zi la sedimentat, apoi s-a sifonat până la un volum de 5 ml, s-a adăugat acid sulfuric (5ml) şi 19
