Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Secţiunea medicină şi management
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) COMPLICAŢIILE SOMATICE ALE ANOREXIEI NERVOASE Ruxandra BLOJ', Maneta G GRECU GABOS* Gabriela BUICU3 1 - Clinica Psihiatrie I—Tg. Mureş, 2 -Clinica Psihiatrie I —Tg. Mureş, 3UMF Tg. Mureş Summary Anorexia nervosa - one of the most common and severe eating disorders, having a multifunctional determinism which affects mostly young girls suffering of cognitive disturbances manifested by a distorted perception of their body image, the denial of the illness and the rejection of the treatment — is characterized by a progressive, long-standing and volunteer restriction of food intake, motivated by the desire to become as slim as possible, so as to live up to the new socio-cultural concept of beauty standards. The characteristic features of anorexia nervosa are based on the refusal to maintain a minimum body weight, adequate to the constitutional type, age and height, motivated by the fear of gaining weight. If anorexia nervosa is not diagnosed and treated on time, it will have a damaging evolution, being a severe disorder with multiple somatic repercussions and a high life-threatening risk. Key words: anorexia nervosa, eating disorder, restriction of food intake. Anorexia ervoasă este o tulburare a instinctului alimentar de natură psihosomatică, care survine de obicei la adolescenţă sau femei tinere, dar poate surveni, mai rar şi la copii, puberi, adolescenţi sau tineri sau la femei în vârstă . Ea se caracterizează prin inhibiţia instinctului alimentar determinat de teama intensă, dar nefondată, de creştere în greutate. Pe fondul acestor idei se instalează abstinenţa alimentară, deghizată prin afirmaţii de inapetenţă, dis funcţii digestive sau de greutate imaginară excesivă, ceea ce face ca pacienta să se hrănească mai puţin, iar când este mai mult sau mai puţin obligată de aparţinători să se alimenteze mai bine, se debarasează în secret prin vomă, practicare excesivă de exerciţii fizice, utilizarea laxativelor, diureticelor şi reductoarelor poftei de mâncare. Denutriţia de gravitate variabilă este acompaniată de modificări endocrine, metabolice şi de perturbări ale unor funcţii fiziologice. Din datele literaturii de specialitate rezulta că tabloul clinic al anorexiei nervoase a fost descris încă din antichitatea romană şi greacă, deşi recunoaşterea ei ca entitate clinică independentă s-a făcut abia după ce internistul englez WILLIAM GULL (1873) şi neurologul francez JEAN LASEGUE (1873) au publicat observaţii detaliate ale anorexiei nervoase (valabile şi azi), demonstrând că ea nu este determinată de leziuni organice. Deşi au existat numeroase încercări de a găsi denumiri mai potrivite pentru aceasta afecţiune (“mania slăbirii în pubertate”, “mania psihogenă a slăbirii”, etc. ), numele dat de HUCHARD în 1883 de “ anorexie nervoasă “ a persistat pana astăzi. In ţările occidentale, contextul socio-cultural şi imaginile vehiculate prin publicitate întăresc “idealul de subtirime”. Asocierea făcută în societatea noastră între subtirime şi sănătate ar induce, în special la tinerele adolescente o luptă fără sfârşit pentru atingerea unei greutăţi inferioare celei fiziologice. Studiile ştiinţifice au arătat ca anorexia nervoasă se observa în mod egal în ţările în curs de dezvoltare, în care idealul de subţirime occidental este mai puţin prezent. Pe aceasta bază, s-a ajuns la concluzia că pe lângă factorii încoj urători specifici, factorii genetici şi biologici sunt la baza tulburărilor alimentare. Tulburările comportamentului alimentar sunt mai puţin frecvente la băieţi decât la fete, dar când sunt prezente, ele sunt în general mult mai severe. In prezent, diagnosticarea anorexiei nervoase se realizează pe baza criteriilor DSM - IV - TR (2000), acestea fiind : A. Refuzul de a menţine greutatea corporală la, sau deasupra unei greutăţi normale minime pentru etatea şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85 % din cea sperată sau incapacitatea de a lua în greutate plusul sperat în cursul perioadei de creştere, ducând la o greutate corporală de mai puţin de 85 % din cea sperată). B. Frica intensă de a nu lua în greutate sau de a deveni gras(ă), chiar dacă este subponderală). C. Perturbarea modului în care este experimentată greutatea sau conformaţia corpului propriu, nedatorată influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii greutăţii corporale actuale scăzute. D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive. De specificat tipul: restrictiv (dacă persoana nu s-a angajat regulat intr-un comportament de mâncat compulsiv sau de purgare) sau de mâncat compulsiv/purgare (daca persoana se angajează în mod regulat într-un comportament de mâncat compulsiv sau de purgare). Date epidemiologice O’DEA (2002) arată ca anorexia nervoasă afectează una din două sute de fete, iar sindromul parţial afectează 10 — 20 % dintre fete şi femei. FROST et al (2003) constată că anorexia nervoasă apare mai frecvent în ţările industrializate, în special la femei (1 din 150 suferă de anorexie nervoasă). PRITTS and SUSMAN (2003) constată că frecvenţa de zece ori mai mare la femei decât la bărbaţi se regăseşte în toate grupurile etnice, predominând însă 134
