Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Cristian VlRAG 3. Fasţa târzie Se constată un proces de decădere în amestec, locul resturilor organice fiind luat de nisip sau mâl. Suprafaţa vaselor nu mai arc luciul metalic din neoliticul mijlociu, din care motiv se foloseşte tot mai des angobarea cu alb, fenomen foarte frecvent în Transilvania. Ornamentele incitate sunt extrem de rare, folosindu-se angobarea ca fond de pictură. Motivele pictate constau din benzi în arcade, benzi în ogive, benzi paralele oblice sau orizontale. Formele de vase sunt cele din etapele anterioare, existând însă şi forme ce se dezvoltă în această etapă: văsciorul cu profil “S”, bolul lobat, bolul cu toartă, vasul sferic, cupa lobată, amfora cu toarte mici şi o adâncitură care marchează umărul, cupa cu picior. In această fază parc deja încheiat procesul evoluţiei ceramicii liniare în zonă, având loc o evoluţie spre Tisa, multe dintre descoperiri fiind definite sub termenul de Tisa, Tisa II, Tisa-Herpâly, tisoide93. Aceste clemente târzii sunt similare cu ceea ce se petrece în grupele Cluj, Lumea Nouă, Szakálhát94. E. Comşa încadrează descoperirile de la Săcuicni, lotul C, la sfârşitul culturii Ciumcşti şi preciza o evoluţie spre Tisa95. Ornamentele din linii negre subţiri se leagă de începutul culturii Herpály. Pe baza observaţiilor de la Zăuan—Dâmbul Spânzuraţilor, prima etapă a fazei târzii pare a fi contemporană cu faza 1 a culturii Tisa şi faza finală a culturii Szakálhát. Proeminenţele mari, împinse mult dinăuntru, întâlnite la Vişcolt—Cărămidărie, îşi găsesc bune analogii în cultura Szakálhát şi în grupul Bucovăţ96. Benzile înguste, modvele meandrice, benzile verticale îşi găsesc bune analogii la Zăuan— Dâmbul Spânzuraţilor, Oradea—Salca II, Suplacu de Barcău—nivelele I şi II97. Motivele pictate, în etapa târzie, se leagă de ceea ce este cuprins sub numele de Tisa sau tisoid în descoperirile de la Aiton, Gilău, etc. Astfel, grupul Pişcolt evoluază spre cultura Tisa şi spre grupul Suplacu de Barcău, care va prelua mai ales elemente din ultima fază a grupului Pişcolt98. O problemă majoră a arheologici româneşti este că orice cercetare exhaustivă a unui sit arheologic tinde să se transforme într-un fades cultural, aspect cultural, grup sau cultură. Bunăoară, S. Dumitraşcu, în cadrul săpăturilor de la Biharea descoperă material ceramic pictat cu roşu crud şi cu bitum, „încadrat în neoliticul mijlociu, ... într-un grup de sine stătător în Crişana centrală, în Bihor, ....Grupul Ceşmeu", pe care autorul nu-1 include „nici în cele de tip Criş şi nici în cale de tip Tisa”99 * * 102. Autorul observă influenţe de tip Vinca—'Turdaş, afirmând că „ceramica de tip Sântana-Holumb arc un înaintaş mai vechi în ceramica cu butoni găuriţi de tip vincian din grupul Ceşmeu”""1. Aceste influenţe de tip Vinca-Turdaş ne duc cu gândul la Suplacu de Barcău şi Giurtelecu Şimleului unde apar astfel de ornamente incizate şi vase patrulatere incizate de tip turdăşcan. Urmărind firul narativ al autorului, aflăm că „prin materialul arheologic descoperit — unelte mici de piatră, silex şi obsidian -, prin trăsăturile proprii — tehnologice, tipologice şi stilistice - aşezarea neolitică de la Biharea se defineşte ca de sine stătătoare în cadrul descoperirilor neolitice din Crişana — ca un grup Ceşmeu — contemporan cu faza Bucovăţ I a grupului respectiv din Banat, legat genetic de cultura Vinca şi fiind un grup distinct de culturile neolitice Criş şi Tisa. Se documentează existenţa unui grup vincian (B—C?) în Crişana”11". De altfel, acelaşi autor, într-un studiu care doreşte să clarifice problema neoliticului din zonă, identifică trei componente neolitice, şi anume: o „componentă locală a Munţilor Apuseni reprezentată printr-un CERC CULTURAL CU CERAMICĂ PICTATĂ; o componentă răsăriteană....; o componentă nordică ... Peştera Lesiana, adică o componentă locală a unui cerc cu ceramică pictată, pe care noi îl denumim cercul neolitic cu ceramică pictată Munţii Apuseni, Grupul Crişul Repede, aspectul 1 .esiana”1"2. 93 Lazarovici—Németi 1983, p. 33. 94 Maxim 1999, p. 80. 95 Comşa-Nanaşi 1972, p. 3-17. % Lazarovici-Ncmcd 1983, p. 30. 97 Németi 1986-1987, p. 27-28. 98 Maxim 1999, p. 80; Ignat 1978, p. 21. 99 Dumitraşcu 1994, p. 96. ,,H) Dumitraşcu 1994, p. 96. 11)1 Dumitraşcu 1994, p. 97. 102 Dumitraşcu 2000, p. 15. 22
