Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Problematici ale neoliticului din nord-vestul Komámét şi zonele învednate Doina Ignat defineşte un nou grup cultural pe baza descoperirilor de la Corău, şi anume Grupul cultural Suplacu de Barcău1113, care, potrivit lui S. Luca, şi căruia tindem să-i dăm dreptate, este un grup cultural ce cuprinde descoperiri de tip Pişcolt precum descoperiri de tip Hcrpâly. Sunt două fenomene distincte, descoperirile de dp Pişcolt se încadrează în neoliticul mijlociu în dmp ce, cele de tip Suplac îsi găsesc analogdlc la Hcrpâly. De altfel, autoarea include în grupul cultural Suplacu de Barcău şi descoperirile de la Vărzari, definite ca un grup sau aspect aparte şi care mai probabil ţine de fenomenele de tip Pişcolt decât de cele de tip Hcrpâly. In descoperirile de la Suplac apar materiale ceramice incizate, de tradiţie vinciană, cum ar fi vasele patrulatere cu ornament incizat, cu analogii în descoperirile de la Giurtclecu Şimlcului103 104 şi care, după cum relevă S. A. Luca, reprezintă contacte culturale cu comunităţile turdăşene105. Gele mai importante aşezări pentru acest nivel cronologic sunt cele de la Zăuan—Dâmbul Spânzuraţilor, Suplac—Corău, Oradea—Salca, Giurtclecu Şimlcului, Cărei— Coward, Dumbrava-Mcdieşul Aurit. Pentru descoperirile de la Zăuan—Dâmbul Spânzuraţilor, autorii săpăturilor Gh. Lazarovici şi E. Lako încadrează descoperirile în fenomenele de dp Tisa II, Tisa II—Hcrpâly sau Tisa—Herpály- Csőszhalom1116. După cum observă autord săpăturii, în zona dintre Crişuri şi Barcău, legăturile dintre Tisa şi Szakálhát sunt foarte puternice, colegii maghiari atribuind un rol genetic culturii Szakálhát la formarea culturii Tisa. In spaţiul dintre Crişul Repede şi Someş, în nordul Bihorului şi în zonele învecinate din Ungaria, spre vest, nord-est şi est este răspândită cultura Hcrpâly, civilizaţie ce face parte dintr-un complex mai larg al neoliticului târziu, numit Tisa—Herpály—Csőszhalom, pentru România, astfel de descoperiri fiind definite sub numele de Tisa Il-Herpâly"17. Pentru săpăturile de la Cărei-Cozard, Neţa Icrcoşan subliniază formele de vase cu profil S (căni sau oale) decorate pe linia diametrului maxim cu apucătoare în formă de talpă, şi care, după opinia colegilor maghiari, sunt specifice culturii Bicske II—Sopot II lim din Transdanubia şi care contruibuie la geneza culturii Lengyel, fiind considerat import în mediul culturii Tisa. Autorul încadrează descoperirile de la Cărei-Cozard în cele de tip Dumbrava—Suplac—Salca II—Seleuş, şi care reprezintă un facies cultural distinct în vestul Munţilor Apuseni, cu legături şi interferenţe cu Gorzsa, Herpály, Csőszhalom şi Tisa"19. Autorul intueşte bine analogiile însă nu era nevoie să se definească un facies cultural cum ar fi cel de tip Dumbrava—Suplac-Salca II—Seleuş. Materialele de la Dumbrava-Med icşul Aurit au fost publicate ca fiind un fenomen aparte, grupul Dumbrava"11, revenindu-se asupra acestor materiale în urma săpăturilor de la Oradea-Salca (Luca 2001, p. 44). S. A. Luca redefineşte acest fenomen, renunţând şi la denumirea de Grupul Dumbrava, propunând termenul de cultura Salca-Herpâly. Sub această denumire autorul defineşte descoperirile de la Zăuan—Dâmbul Spânzuraţilor, Suplac—Cora«, Oradea—Salca, Giurtclecu Şimlcului, Cărei—Cozard, Dumbrava— Medieşul Aurit, şi care au bune analogii în aşezarea de la Berettyóújfalu- Hcrpály. Fără a urmări să propunem o nouă definire a unei culturi sau grup cultural, considerăm necesar utilizarea unei denumiri unitare pentru fenomenele culturale de acelaşi tip, de preferabil denumirea de Herpály sau, în definitiv, Salca-Herpâly. Bibliografie Bader 1968: T. Bader, Despre figurinele antropomorfe în cadrul culturii Criş. In: AMN, V, 1968, p. 381-388. Băcueţ 2001: Sanda Băcueţ—Crişan, Complexe neolitice cu ceramică pictată dinjudeţul Sălaj. In: AMP, IV, Studia arheologica et historica Nico/ao Gudea Dicala, Zalău 2001, p. 49-67. Comşa—Nanaşi 1971: E. Comşa — Z. Nanaşi, Mormântul neolitic descoperii la Săcuieni. In: SCIV, 22,4, 633—636. Comşa—Nanaşi 1972: E. Comşa — Z. Nanaşi, Date privitoare la ceramica pictată din epoca neolitică din Crişana. I n: SCIV, 23, I, 3-18. Comşa 1960: E. Comşa, Consideraţii cu prime la cultura cu ceramică liniară de pe teritoriul RPR şi din regiunile vecine. In: SCIV, II, 2, p. 217-242. 103 Ignat 1996. "M Băcueţ 2001, p. 52, Pl. XI, p. 65. 1115 Luca 2001, p. 43. Illf’ Lazarovici—Lako, 1981, p. 31. 1117 Lazarovici—Lako, 1981, p. 34. "" Kalicz—Makkay, 1972, p. 3-14. k» Iercoşan 1997, p.29-30. 11(1 Dumitraşcu—Luca 1991. 23
