Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Problémáiki ale neoliticului din nord-vestul României şi şvne/e învecinate Descoperirile de la Ciumcşti aparţin unui orizont cu ceramică pictată ţii cu incizii liniare timpurii şi care subliniază o perioadă de formare a ceramicii liniare timpurii şi a unei civilizaţii cu ceramică pictată. Astfel, la Berea I, amestecul pastei cu resturi organice şi prezenţa mâlului este un proces care se întâlneşte din faza a IV a culturii Starcevo—Criş în afara ariei de răspândire a culturii Vinca A6\ Un proces similar se observă şi la Zăuan-Dâlma Cimitirului'4. Existenţa unor fragmente ceramice ornamentate cu ciupituri şi cu buza marcată de o incizie (tip 1 .ippcnrand), ciupituri pe o pastă cu mâl de aspect liniar, a unor forme tronconice sau bitronconice cu acelaşi tip de buză, a unor tipuri de picioare de cupă sau a unor urme de pictură demonstrează existenţa unei evoluţii spre un grup cu ceramică liniară şi pictată având elemente genetice de orizont Starcevo—Criş IVA—Vinca A2. Această evoluţie semnalată la Berea I este socotită o etapă de formare a ceramicii liniare timpurii şi a unui grup cu ceramică pictată în această zonă, paralelă fiind cu evoluţia fazei Starcevo—Criş IV*5. Grupul Pişcolt a fost definit pentru prima dată, sub denumirea de cultura Ciumcşti de E. Comşa pe baza colecţiei Kovács şi a sondajelor de verificare efectuate la Ciumcşti—Berea"', fiind stabilite, în primul rând, pe baza clasificării tipologice a ceramicii, două faze evolutive: prima, mai veche, surprinsă la Berea I şi alta, evoluată, caracterizată prin mai multă ceramică pictată surprinsă la Berea IX4'7. Acestor materiale li se adaugă cele de la Săcuieni—Horo, clasificate tipologic pe trei loturi“. Cultura Ciumcşti Eugen Comşa explică geneza culturii Ciumcşti prin elemente de origine sudică, de tradiţie Starcevo—Criş, relevate prin pasta ceramicii, ornamentarea prin ciupituri, la care se adaugă contribuţia comunităţilor tardcnoasicne. în ceea ce priveşte aportul comunităţilor locale, tardenoasiene, la geneza acestui grup, acesta este sesizabil prin caracterul microlitic al materialului liric. Astfel de comunităţi sunt atestate în nord-vestul României, unde, în zonele de dune de lângă Ciumcşti s-au descoperit resturi de sălaş tardenoasian, caracterizat prin unelte microlitc specifice, lucrate în principal din obsidian. Este vorba de grupuri de vânători nomazi care, prin tipurile de utilaje lirice descoperite la Ciumcşti, fac parte dintr-o variantă a culturii tardenoasiene din Europa Centrală63 * 65 66 67 * 69. Zona de constituire a acestui fenomen este plasată în N Crişanci, V Maramureşului şi NE Ungariei, cândva la sfârşitul neoliticului timpuriu, prima fază a culturii Ciumcşti fiind contemporană cu Starcevo—Criş 1I1B/IVA. în Ungaria, acest fenomen este împins până la Tisa, unde este definit ca grupul Szatmár în zona Someşului Inferior70. Descoperirile mai târzii au fost încadrate în Cultura ceramicii liniare a Alföldului care, s-a continuat în zonă prin câteva grupe cu ceramică pictată iar în Slovacia cu Ceramica liniară est-slovacă. Primei faze a culturii Ciumcşti, E. Comşa îi atribuie descoperirile de la Berea 1, caracterizate printr-o ceramică degresată cu pleavă şi decor realizat prin barbotinare şi linii ondulate largi şi trasate. Pentru faza a doua a culturii, Comşa atribuie descoperirile de la Berea IX — caracterizate prin vase cu picior şi decor pictat şi cu analogii în grupul Tiszadob, Săcuieni—Horo lotul A, Peştera Dcvenţului, Satoralyiauyhely. Pentru faza a treia a culturii, Comşa îi atribuie Lotul B de la Săcuieni—Horo, cu analogii în Cultura ceramicii liniare a Alföldului în timp ce lotul C de la Săcuieni este atribuit unor fenomene de tip Tisa71. De altfel, pentru Comşa, cultura Ciumcşti este diferită de ALP (AVK) considerând un contact între cele două culturi foarte târziu şi numai în zona cursului mijlociu al Mureşului72. în urma a numeroase noi descoperiri, cultura Ciumcşti a fost redefinită de către Gh. Lazarovici drept Grupul Pişcolt73 deoarece cele mai reprezentative şi mai numeroase materiale au fost descoperite la Pişcolt şi nu la Ciumcşti74. 63 Lazarovici—Németi 1983, p. 26. r’4 Lazarovici—Lako 1981, p. 16-19. 65 Lazarovici—Németi 1983, p. 26. 66 Comşa 1963, p. 477-484; Comşa 1972, p. 11; Păunescu 1963, p. 465-475. 67 Comşa 1987, p. 32. Comşa—Nanaşi 1971; Comşa—Nanaşi 1972. (,,) Comşa 1987, p. 26. 70 Comşa 1987, p. 31-32. 71 Comşa 1972, p. 12-17; Comşa 1987, p. 31-32. 72 Comşa 1987, p. 31-32. 73 Lazarovici—Németi 1983, p. 17-60. 74 Lazarovici—Németi 1983, p. 36. 19
