Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Faună
Conspectul anseriformelor din zona studiată Ordinul ANSERIFORMES 1. Familia ANA TIDAE Gray (1) Branta ruficollis Pallas- Gâscă gât roşu -Element arctic, oaspete de iarnă (X-III), foarte rar, mai numeros în pasaj, dar cu apariţii neregulate în ţara noastră. în NV-ul României apare numai accidental. Din Maramureş există o singură semnalare ce aparţine lui Béres I. (1972, 1990), de pe valea superioară a Ţibăului, dintr-o pădure de conifere, la 1400 m altitudine (unde s-a găsit un exemplar pierit, aflat în putrefacţie). Se presupune că moartea păsării se datorează unei furtuni năprasnice, care a desprins acest exemplar dintr-un cârd, accidentându-se. Fazekas L. (cit. Ardelean, 1998) a colectat în anul 1987 un exemplar din Câmpia Turului, aflat în prezent în colecţia vânătorilor sătmăreni. (2) Branta leucopsis Brechst.- Gâscă cu obraz alb -Este o gâscă extrem de rară pe teritoriul României, iar în NV-ul ţării a fost consemnată numai o singură dată de D. Linţia (1955). El precizează că primul exemplar de gâscă cu obraz alb a fost împuşcat în România la Tămaia pe Someş (IX. 1896), pe baza cărui exemplar specia a fost introdusă la timpul respectiv în avifauna Ungariei. De atunci n-a mai fost sesizată în zona cercetată. (3) Anser fabalis fabalis Lath- Gâscă de semănătură -Element palearctic, omnivor, specie de pasaj (III, X-XII) sau chiar oaspete de iarnă, ziua întâlnită pe bălţi, mlaştini, iar după asfinţitul soarelui până se întunecă pe câmpiile şi semănăturile din jur. în NV-ul României este o pasăre destul de rară, sesizată de A. Papadopol (1971) şi G. Ardelean (1998) .în judeţul Satu Mare şi de A. Papadopol (1972) în judeţul Bihor. în Maramureş, prezenţa sa a fost menţionată încă de Kardos (în Szilágyi, 1876), iar referiri actuale la prezenţa sa face doar Béres (1972, 1990, 1997a, 1997b), care o include în grupul păsărilor de pasaj legate de mediul umed, semnalând-o chiar şi la Sighetu Marmaţiei (12.X.1972). G. Ardelean şi Béres I. (2000) precizează, recent, că gâscă de semănătură, împreună cu gâscă de vară şi gârliţa mare, trece în stoluri mixte peste Maramureş, toamna pe direcţia de pasaj E, NE spre V, SV, urmărind în aval valea Tisei, iar primăvara invers. în patrimoniul Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei se află 3 exemplare şi un cap naturalizat, obţinute în urma capturării acestora pe datele de: 12.X.1972, 13.III.1976, 9.X.1983 şi 7.1.1982. în "Fauna judeţului Satu Mare" {G. Ardelean, 1998) este citată de Fazekas L. de pe Valea Turului din jurul eleşteelor de la Adrian (22 exemplare, 9.X.1993) şi Bereu (103 exemplare, 25.11.1989; 34 exemplare, 2.III.1997), precum şi de /. Marian de la Căuaş, Berveni şi Căpleni. Kováts (1988) o sesizează în cursul inferior al văii Ierului, pe Câmpia Ierului (în perioada 1920-1954, Andrássy E., 1957), Valea lui Mihai (3.III.1923, Andrássy E., 1923a) şi Diósig (22 exemplare, 7.X.1976; 1 exemplar, 28.X. 1976; mai multe exemplare la data de 29.X.1976) (Kováts, 1988). (4) Anser anser Swinhoe- Gâscă de vară -Specie palearctică, oaspete de vară (III-XI) şi de pasaj, comună în toate bălţile şi lacurile mari interioare, unde cuibăreşte regulat, cu efective în regres datorită distru-222
