Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Faună
gerii habitatelor favorabile. în zona cercetată frecvenţa şi abundenţa gâştii de semănătură este neuniformă, fiind mai mari în valea Ierului. Kardos (în Szilágyi, 1876) o citează încă în secolul XIX ca specie de pasaj în Maramureş. în literatura actuală face referiri la această specie în Maramureş doar A. Filipaşcu (1970) şi Béres I. (1990, 1997a, 1997b). Primul o consideră frecventă în zonă, observând 23 exemplare trecând peste vârful Pietrosul Rodnei (1 l.III. 1967). G. Ardelean şi Béres I. (2000) o consideră o specie de pasaj foarte frecventă, în X şi XI, când stoluri numeroase trec peste Câmpia Tisei, toamna în direcţia V, SV, iar primăvara invers. Aceste stoluri poposesc în zonă mai ales când condiţiile meteorologice sunt nefavorabile. Frecvent şi în zonele umede de câmpie din judeţele Satu Mare şi Bihor (A. Papadopol, 1972, G. Ardelean, 1998). Fazekas L. (cit. G. Ardelean 1998) observă 20 exemplare pe eleşteele de la Bereu (15.IV. 1995) iar V. Cristea (cit. G. Ardelean 1998) sesizează primul stol de gâşte de vară în Câmpia Someşului în Pădurea Terebeşti (29.11.1990). Hamvas I. şi Karácsonyi C. (1980) identifică un stol de 8 exemplare de gâşte sălbatice în zbor deasupra sărăturilor de la Bobald (8.III.1989) şi un alt stol de 10 exemplare deasupra Vadalomului (9.III.1969), lângă Cărei. V. Ciochia (1992) o citează de la Otomani, iar Kováts L. (1988) o întâlneşte în foarte multe locuri din valea Ierului, unde este o specie comună: Valea lui Mihai (3.III.1923, Andrássy E., 1923a), Sălacea (2 exemplare, 5.IV.1924, Andrássy E., cit. Béczy T. 1971; 20.IV.1966), Cheşereu (17.IV.1924, 26.IV.1924, 8.IV.1925, 9.IV.1928, Andrássy E., cit. Béczy I, 1971; 8 exemplare, 10.VII.1975), Otomani (11.IV.1934, 10.IV.1935, 16.IV.1935, 28.IV.1936, 6.V.1965, 2 bucăţi - 8.V.1965, 10.X.1965, 11.V.1965, 31.V.1965, Andrássy E., cit. Béczy T. 1971; 16-17.III. 1966, 19.IV. 1966, 2l.IV. 1966; 60 exemplare în cârd, 2.XI.1966; 17 exemplare, 10.V.1967), Tarcea (femelă adultă, 13.VII.1963, Kováts şi colab., 1970; 24.III.1966, Andrássy E., cit. Béczy T., 1971; femelă adultă, 24.III. 1966, Kováts şi colab., 1970; 19.IV. 1968, Andrássy E., cit. Béczy T, 1971; 1 pereche, 20.VI.1975), Târguşor (50-60 exemplare, 16.III.1967) (Kováts şi colab., 1970). (5) Anser albifrons albifrons Scopolli - Gârliţa mare -Specie arctică, de pasaj (foarte frecventă în peisajul de toamnă) şi oaspete de iarnă, prezentă pe bălţile şi iazurile din interiorul ţării. Din Maramureş, este citată în mai multe lucrări de Béres I. (1990, 1997a, 1997b), care o include în categoria păsărilor de pasaj legate de mediul umed. G. Ardelean şi Béres I. (2000) deţin numeroase observaţii ale gârliţei mari din perioada de pasaj peste ţinutul Maramureşului. A. Papadopol (1972) şi G. Ardelean (1998) o citează din mai multe locuri din ariile umede şi din zonele de câmpie ale judeţelor Satu Mare şi Bihor, în cârduri numeroase. Fazekas L. (cit. Ardelean, 1998) observă numeroase exemplare de gârliţe în valea Turului, pe eleşteele de la Adrian (82 exemplare, 20.11.1995) şi Bereu (400 exemplare, 11.VI.1989; 110 exemplare, 7.XII.1991; 1 exemplar, 17.1.1993). Hamvas I. şi Karácsonyi C. (1980) au sesizat apariţia frecventă de gârliţă mare la Bobald în luna martie, de unde a fost vânat 1 exemplar (15.III.1977), conservat în colecţia muzeului din Cărei. în valea Ierului, Kováts L. (1988) o consemnează din Câmpia Ierului (1920- 1954, Andrássy E., 1957), Valea lui Mihai (3.III.1923, Andrássy E., 1923a), Tarcea (cca 223
