Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
76 Eugen Glück atinsese un nivel şi mai înalt, folosind şi o maşină cu aburi. Desigur, unii comercianţi şi arendaşi se încadrau în acea clasă socială în formare. La celălalt pol al societăţii apar servitorii şi servitoarele, acestea din urmă fiind mult căutate de familiile înstărite, dat fiind faptul că multă vreme evreilor le era prohibită angajarea personalului casnic creştin. Deşi există dubii în definirea precisă a acestui nomenclator, numărul total poate fi evaluat la 63 persoane (3,62 %) dintre care 26 bărbaţi şi 37 femei. Mai putem identifica şi 14 vizitii căruţaşi şi botaşi (0,80 %). Hotărârile dietei ungare din 1807 şi 1808 au extins asupra evreilor obligaţia militară. In conscripţie figurează 7 bărbaţi care au încheiat stagiul, iar Iskaleb era sub drapel (0,46 %). Comunităţile sătmărene păstrau autonomia lor tradiţională. Primul demnitar al comunităţii centrale din Cărei era rabinul-şef cu jurisdicţie în tot comitatul. Funcţia de prim-jude era deţinută de Avram Berger, un comerciant de 47 ani, având locţiitor pe Avram Polacsek de 38 ani, comerciant şi arendaş al domeniului. Acesta din urmă era curatorul spitalului şi gestionarul, “casei mari domestice”, împreună cu Iona Stern, negustor de piele “prelucrată”. Isac Steinberg a fost distribuitorul ajutoarelor de caritate. Notarul comunităţii, salariat, Leopold Steiner, se ocupa şi cu agricultura. La Peliş, rabinul cumula şi funcţia de jude. în comunităţile mai mici, de regulă, conducerea aparţinea unei singure persoane alese. O rubrică de-a dreptul stranie a conscripţiei se referrea la calificarea “comportării” persoanelor adulte şi active. în multe locuri, completarea acesteia a fost omisă, iar în altele erau subiective, dar cu foarte puţine excepţii pozitive. La Cărei s-au instituit 12 categorii, menţionându-se la 216 persoane comportare “bună” şi la 56 “smerită”. Conducătorilor comunitari li s-au oferit aprecieri la superlativ. Doar o singură persoană a fost apreciat “rău”, iar altul ca “intrigant”. în general, aprecierile negative au fost date celor implicaţi în cauze penale, ca, de exemplu, zidarul Abram Lebi din Boineşti, care a suferit o condamnare. în concluzie, se poate afirma că conscripţia evreilor sătmăreni oferă o imagine veridică a situaţiei zonei în perioada paşoptistă.
