Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
72 Eugen Glück Populaţia evreiască a zonei sătmărene a oferit imaginea unei societăţi dinamice. Oficial, populaţia se compunea din 2014 familii, având în medie 4,4 membri, ceea ce asigura un înalt spor demografic. Nu au fost rare familii ca ale lui Iacob Steinberg din Cărei, cu 11 copii. Familia era stabilă. Deşi religia israelită admite divorţul, acesta a fost o excepţie, ca, de pildă, a lui Aron Hers din Lechinţa, care a eliberat soţiei lui actul de desfacere a căsătoriei. Ponderea tineretului (sub 18 ani) reprezenta 56,79%, însumând 5033 persoane. Viabilitatea comunităţilor este atestată şi prin ponderea ridicată a persoanelor între 18-59 ani, de regulă, apţi de muncă, reprezentând 3639 persoane (41,06%). Numărul celor trecuţi de 60 ani se limita la 190 bărbaţi şi femei (2,14%). Găsim, totuşi, şi câţiva de vârstă patriarhală, ca soţia lui Roszaly (95 ani), Francisc Horovicz din Remetea (94 ani) şi Iuliana Mózes din Zajta (86 ani). Problema imigraţiei a produs o literatură bogată, din păcate, în mare parte lipsită de obiectivitate. In realitate, fenomenul a fost determinat de mai mulţi factori. O lege din Moravia, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, a autorizat ca doar un singur fiu dintr-o familie să se căsătorească, ceilalţi fiind siliţi să plece, în acest scop, în altă parte, inclusiv în zona studiată. Incorporarea Galiţiei în monarhia habsburgică a deschis drumurile de peste Carpaţi pentru rezervorul uman evreiesc din această zonă, aflat într-o mizerie de nedescris, căutând o viaţă mai omenească. Dispoziţiile prohibitive, promulgate mai ales după 1806, au putut doar limita migraţia care a atins şi părţile Sătmarului. Din conscripţie constatăm, însă, că tineretul, reprezentând cea mai mare parte, era născut deja în bazinul intracarpatic. Aproape o treime, anume 518 persoane, erau născuţi chiar în localitatea de domiciliu. în Cărei, cifra respectivă se ridică la 155. Dat fiind faptul că părţile Sătmarului nu erau în contact direct cu Galiţia, imigraţia nemijlocită a fost mult mai redusă decât în Maramureşul situat pe graniţă. Exista şi o imigraţie din Marele Principat al Transilvaniei, provincie cu organizaţie statală aparte, unde legislaţia antisemită s-a blocat la nivelul medieval. In privinţa locului de origine, din zonele considerate externe, rezultă acest tablou: Locul originii Persoane % Galiţia> 63 Cehia 2 Moravia 2 Imperiul German 2 Rusia (Polonia ocupată) 1 Transilvania 25 TOTAL 95% Chiar şi aceşti imigranţi, în general, aveau un stagiu de domiciliere mai îndelungat. Doar o singură familie sosise, în 1848, din Galiţia în Cărei, ca invitată a comunităţii, având nevoie de haham. La fel, erau invitaţi sistematic rabini şi învăţători din Polonia de odinioară, unde puteau obţine calificarea necesară. în deceniile premergătoare revoluţiei de la 1848-1849 a avut loc, totuşi, o migraţie internă masivă, familiile căutându-şi rostul în societatea în curs de restructurare. Exemplificăm situaţia prin două circumscripţii ale plăşii Someş, cuprinzând 13, respectiv, 15 localităţi: Anii de la aşezare Circ. Il.pers.Circ. IV.pers 0-3 104 22 4-6 63 14 7-10 41 9 11-20 64 18 21 41 9 TOTAL 313 72
