Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)

A. Istorie

Populaţia evreiască din părţile Sătmarului la 1848

Eugen Glück

Una din primele măsuri promulgate de guvernul ungar, instaurat după victoria revoluţiei din martie 1848, a fost dispoziţia privind conscrierea evreilor. Operaţia s-a desfăşurat în lunile mai-iunie 1848, folosindu-se metodele uzuale ale administraţiei contemporane. Practic, în cele mai multe localităţi, sarcina le-a revenit notarilor comunali şi, uneori, juraţilor comitatensi. Conducerea comitatului a încercat să faciliteze efectuarea conscripţiei, tipărind imprimate, cu rubricaţia corespunzătoare indicaţiilor guvernamentale. Un exemplar era destinat comitatului, iar celălalt urma să fie înaintat Ministerului de Interne. în realitate, ambele exemplare au rămas în arhiva din Cărei, ele ajungând, în final, în arhiva autoguvernării din Nyíregyháza, unde au fost găsite de noi1.

întocmirea conscripţiei a fost determinată, cu siguranţă, datorită agravării problemei evreieşti. Pe de o parte, în mai multe locuri s-au produs, în perioada respectivă, excese antisemite, pe de altă parte, s-au exercitat presiuni asupra guvernului şi parlamentului, solicitându-se emanciparea evreilor. Aceste străduinţe din urmă s-au materializat abia la 28 iulie 1849, Camera Deputaţilor votând o asemenea lege. Este adevărat că, datorită înăbuşirii revoluţiei, legea a fost invalidată şi evreii au trebuit să aştepte o emancipare valabilă până în anul 1867.

De fapt, punctele conscripţiei au prefigurat optica legislaţiei din 1849. Forurile decizionale au optat, în general, pentru emanciparea celor născuţi în Ungaria (între graniţele contemporane) şi a acelora care au obţinut autorizaţie de domiciliu. în consecinţă, s-a cerut pentru fiecare persoană indicarea locului naşterii şi data aşezării în localitate. De asemenea, se căuta răspuns la resursele lor materiale, nu în ultima instanţă vizând o restructurare în distribuţia ocupaţiilor. Este adevărat că executanţii conscripţiei, în vâltoarea avalanşei sarcinilor cu care erau confruntaţi în toiul frământărilor revoluţionare, au omis, nu de puţine ori, răspunsul la unele întrebări. Din conscripţie lipseşte oraşul liber regesc Satu Mare şi oraşele miniere, în acestea domicilierea evreilor fiind prohibită.

Dispunem de date din 209 aşezări şi doar dintr-una, Pelişor, s-a raportat absenţa evreilor. Noţiunea de “evreu” a fost acceptată în sensul ei clasic, prin unitatea etniei şi religiei. Numărul lor total s-a ridicat la 1862 persoane. Cei mai mulţi se găseau în plasa Crasnei (2983), urmată de a Nirului (2254), Baia Mare (1912) şi Someşului (1713). între localităţi, pe locul prim, se află Cáréiul cu 1427 israeliţi. Comunităţi mai mari erau la Cinghir (421), Mátészalka (314), 2 Seini (267), Gebe (197) 2 Medieşu Aurit (193), Livada (177) şi Negreşti (176). în 13 aşezări numărul evreilor întrecea suta. Cumulativ, rezultă următoarea situaţie:

Categoria/locuitori

Comunităţi>

evreieşti

%

1-10

71

35,14

11-20

40

19,80

21-50

48

23,76

51-100

30

14,85

101-150

4

1,98

151-200

5

2,47

201-1000

3

OO

1001-1

0,49

TOTAL

202-Notă: La un număr de 7 aşezări, datele nu au putut fi defalcate pe localităţi.

1 Dosarul respectiv a fost xerocopiat prin bunăvoinţa direcţiunii şi, actualmente, se găseşte în patrimoniul Institutului de Iudaistică din Cluj-Napoca.

Satu Mare - Studii şi comunicări (Seria II Istorie-Etnografie-Artă), nr. XVII — XXI, 2000-2004