Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
A rhitectura religioasă in Vilaietul Timişoara 23 secol mai târziu, în 1646, domnul Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi II, afirmă într-o scrisoare, că "nici n-am văzut, nici n-am auzit ca la Ineu să fi fost vreo geamie făcută din piatră. (...) O fi fost pe acoperişul unui bastion un locşor, nu ştiu, dacă i s-au putrezit stâlpii şi acoperişul de şindrilă". După ce aşezarea reintră, în 1658, în componenţa vilaietului Timişoara, va dobândi următorul aspect: "cetatea este de formă pătrată, aşezată pe malul râului Criş; are bastioane mici de piatră. (...) Înăuntru, aproape de poartă, se află geamia sultanului Mehmed (Mehmed al IV-lea, 1648-1687). Lângă această geamie se găsesc un turn de ceas din scânduri şi o moară cu cai. în interiorul cetăţii se află cetatea nouă (respectiv castelul fortificat, refăcut în timpul apartenenţei la Transilvania). E o mică cetăţuie frumoasă, în care, în afara odăilor ienicerilor nu se mai află nimic altceva. în cele patru colţuri sunt patru turnuri solide cu acoperiş de scânduri şi cu ziduri late de douăzeci de picioare. Această cetate interioară are o poartă ce dă spre apus; şi şanţul acesteia e plin. Oraşul Ineu. Râul Criş trece prin el. Pe malul drept şi pe cel stâng al acestui râu se află un oraş mare, care, având forma curbată, se întinde pe pământ ca un arc. De jur împrejur sunt vreo 4800 de paşi; în prezent e o palancă pe cale de dezvoltare. Are, în total, opt bastioane bine întărite şi trei porţi, şi anume: spre miazăzi, poarta Timişoarei; spre apus, poarta Gyulei; spre răsărit poarta Oradiei; toate sunt din lemn. Şi şanţul acestei palănci e plin cu apele râului Criş. Se adunaseră 10.000 de raiale care săpau un şanţ nou. în acest oraş se află geamia lui Köprülü Mehmed paşa; e o geamie trainică şi foarte frumoasă, cu acoperişul de olane şi cu minaret de piatră; are mulţi enoriaşi. Geamia lui Haseki Osman aga: şi ea se află în centru; e o geamie frumoasă şi lucrată cu măiestrie; este acoperită cu olane şi are un minaret de scânduri. Deasupra porţii acestei geamii se află o "kitabe" (pisanie, în versuri), din 1073 A.H. (16 aug. 1662-4 aug. 1663). Geamia lui Sofu Kenan paşa e acoperită cu olane şi are minaret de scânduri. în apropierea ei, tot la capătul podului amintit, se află geamia lui Köprülüzade Fazii Ahmed paşa. în afară de acestea, mai sunt şi mesgiduri. Palanca are în total 800 de case, cu şi fără etaj, acoperite cu plane şi înconjurate de grădini. (...) Dintre toate clădirile, cele mai frumoase sunt: saraiul paşei, aşezat lângă poarta Gyulei; are tindă şi baie şi mai multe încăperi, cu şi fără etaj. (...) Până acum, (palanca) nu are decât o singură baie. La capătul podului de lemn de peste râul Criş, Ahmed paşa, fiul lui Köprülü, a construit un han frumos, acoperit cu olane. Aici se găsesc, în total, 200 de prăvălii; altfel de construcţii încă nu sunt"82. Deci moscheea83, existentă încă la începutul secolului XX, între colţul de sud-est al cetăţii şi podul peste Crişul Alb este, cu cea mai mare probabilitate, geamia lui Köprülüzade Fazii Ahmed paşa, ridicată de către fiul marelui vizir Köprülü Mehmed paşa, recuceritorul cetăţii, în cadrul unui vakîf ce a cuprins şi un han în vecinătate. Clădirea era o construcţie simplă de piatră, cu plan pătrat, orientat spre est - sud-est, cu tavan simplu de lemn. în interior avea un balcon de lemn, sprijinit pe doi stâlpi de lemn. Aceştia au fost înlocuiţi, în 1850, cu stâlpi de cărămidă. Lângă clădire se ridica minaretul construit într-un mod exigent din piatră fasonată, având, în 1934, o înălţime de cca. 17 metri. Ferestrele clădirii erau relativ mici, apropiate de tavan. Pe faţada de sud erau 3, pe cea de est 2, iar pe cea de nord o fereastră. Moscheea a fost folosită între 1702 şi 1858 ca biserică parohială romano-catolică. Ulterior, după construirea unei noi biserici, a servit ca fabrică de oţet, cu minaretul folosit drept coş de fum. în 1878 fusese restaurat sumar.84 în cadrul măsurilor complexe luate de noua administraţie românească a Transilvaniei, în urma unor măsuri tranzitorii, ia fiinţă, în aprilie 1921, Secţia pentru Transilvania a Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceasta îl va delega pe competentul Iuliu Marţian, "fost singurul membru de naţiune română în Comisia Monumentelor istorice din fostul regat unguresc"85, să viziteze, în octombrie 1923, şi geamia de la Ineu. în urma raportului acestuia soarta monumentului ajunge subiect al dezbaterilor Adunării Deputaţilor în 1929, unde şi Nicolae Iorga a protestat împotriva stării periclitate în care a ajuns singurul monument religios de origină musulmană din această parte a ţării86. Adunarea Deputaţilor va cere, în 1930, păstrarea şi restaurarea lui87. 82 Evlia Celebi, în C. S. VI, pp. 512-515. 83 Dr. Somogyi Gyula, Árpi szabad k'.sclyi várra és Arad vármegye községeinek leírása (Descrierea oralului liber regese Arad şi a comunelor comitatului Arad), Arad, 1913, II/1.2, p. 114. 84 Arh. CMI, Fond. 5.24, Dosar Ineu, citat de Opriş, p, 241, nota nr. 22. 85 Opriş, p. 41. 86 Idem, p. 241, respectiv Arh. CMI, Fond 5.24, Dosar Ineu, citat de I. Opriş, loc. cit., nota nr. 22. 87 Idem, p. 131, precum şi nota nr. 10.
