Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
24 Csortán Ferenc în acelaşi an, clădirea a fost transferată (de către Biserica Romano-Catolică) Episcopiei Greco- Catolice din Lugoj, fără îndoială cu intenţia ca ea să devină lăcaş de cult pentru mica comunitate grecocatolică, în curs de constituire. în 1931 îşi pierde acoperişul88, în 1945 se dărâmă minaretul, iar "la 24 mai 1950 Comitetul Provizoriu al comunei Ineu (jud. Arad) decidea demolarea geamiei turceşti (1656)"89. Ţinând seama de informaţia după care clădirea avea şi subsol, folosit drept cavou în perioada cât a servit ca biserică catolică90, ar trebui să admitem, că ea ar fi putut avea origine medievală, preotomană. însă nu se cunoaşte poziţia şi aspectul acestei "crypta antiqua", care putea fi realizată şi după preluarea clădirii de către parohia catolică, în 1702. Dr. Cornel Şorban, monograful localităţii, aminteşte, că "procesul verbal al vizitaţiei din 1835 afirmă eronat că sub biserica-moschee nu există criptă" - prin urmare, cavoul putea fi realizat ulterior faţă de această dată, sau putea fi chiar în exteriorul clădirii. JÁNOSHÁZA, Ungaria Palancă ridicată de otomani în 1558. După 1566, anul ocupării cetăţii şi înfiinţarea sangeacului Gyula, îşi pierde importanţa şi este abandonată.91 JDIOARA/Jedvar, Zsidóvár ("Cetatea Jidovilor"), sat în comuna Criciova, jud. Timiş, pe valea Timişului, la circa 18 km în amonte de Lugoj. "Şi aceasta a fost cucerită de Köprülü Mehmed paşa în 1658. E o palancă de lemn, în formă pătrată, aşezată între munţi, pe malul râului Timiş, în sangeacul Lugoj. E o kaza recent înfiinţată. Are dizdar şi ostaşi. Fiind cucerire nouă, nu are construcţii publice"92. Fortificaţia otomană, nelocalizată, se afla la poalele unui pinten de deal de pe malul Timişului, pe care au fost identificate recent resturile cetăţii medievale Jdioara93 94. KANLÎK14 Palancă nelocalizată în eialetul Ineu (adică vilaietul Timişoara), cu garnizoană constând din "ostaşi călări (farisan), azabi vechi şi noi şi pedestraşi (piyadeler)". KOVIN/Kuvin, Keve, azi în Iugoslavia Cetate medievală, reşedinţa comitatului medieval Keve, între Palanca Veche (Pancevo) şi Palanca Nouă (Plorom, Banatska Palanka) în perioada otomană palancă pe malul stâng al Dunării. Fortificaţia se afla printre aşezările care s-au predat în 1716 ("Panciova, Ui-Palanca şi Cuvin")95, deci avea garnizoană. LIPOVA/Lipve, oraş în judeţul Arad. în evul mediu era un oraş cu mare importanţă economică şi culturală. Port de transbordare (în evul mediu, dar şi în perioada otomană) a sării provenite din ocnele din Turda, Uioara şi Ocnele Sibiului, încărcate în bărci la Portus, lângă Alba-Iulia. Localitatea, împreună cu cetatea, tot de origine medievală, era "aşezată pe o câmpie mai ridicată între lacuri96", adică în lunca băltoasă, mlăştinoasă a Mureşului, care a fost regularizată şi desecată abia în secolul XIX. Cetatea a fost ocupată în 1551, recucerită de creştini, apoi redobândită de otomani în 1552. Centru de sangeac. în epoca otomană Lipova reprezintă un sistem complex de apărare, constând din oraşul înconjurat de şanţ cu apă, trei fortificaţii distincte pe malul drept al Mureşului (cu unele elemente de origine medievală, preotomană, vezi mai jos), şi din fortificaţia Radna, pe malul opus. La mijlocul secolul al XVII-lea, când Evlia Celebi vizitează ţinutul, "cetatea Lipova este o cetate de piatră, frumoasă, în formă de pentagon97(...) şi are o circumferinţă de 10.000 de paşi. (...) Are cinci porţi: la miazănoapte e Poarta Podului98; la vreo 200 de paşi de aceasta se află Poarta Azapilor (Azaplar Kapîsî); la vreo 500 de paşi de la aceasta e Poarta Apei (Su Kapîsî), iar de la aceasta, la alţi 500 de paşi se află Poarta 88 Dr. Sorbán Kornél, op. cit., pp. 30-36. 89 Vezi nota nr. 79. 90 Dr. Sorbán Kornél, op. cit., loc. cit. 91 Czigányi, István, A török kori Arad és asf asf követő időszak (Aradul din epoca turcească fi perioada următoare), ín: "Az aradi vár története (Istoria cetăţii Aradului)", Budapesta, 1998, p. 47. 92 Evlia Celebi. C. S. VI, p. 534. 93 Bejan, Adrian, Cetatea Jdioara. Vasport preliminar de săpătură-campania 1973\ Idem: Conduci preliminare asupra săpăturilor arheologice de la cetatea feudală Jdioara, din anii 1973-1977, în: Tibiscus, 1975, Timişoara, p. 155-156, şi 1979, Timişoara, p. 199-206. Planul cetăţii, realizat de Marsigli în 1697, publicat de Sebestyén, p. 47. 94 Fekete, op. cit., doc. 237 din iunie 1664, p. 85. 95 Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Vânatului (ed. de Damaschin Mioc), ed. II. Timişoara, 1981, p. 166. 96 Giovanandrea del Gromo, în C. S. II., p. 339. 97 în realitate, dreptunghi, cu patru bastioane romboidale în colţuri, vezi planul lui Marsigli. 98 ori Poarta Radnei.
