Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
20 Csortán Ferenc beizadelei; lângă acest serai se află o mănăstire în ruine. Are opt dughene. Toate străzile din această cetate de mijloc sunt podite cu scândură, deoarece aici iarna e aspră, iar din pricina ploilor se face noroi foarte mult. Descrierea oraşului cel mare din exterior. E un loc mai întins decât toate celelalte (...). E o palanca de pământ înconjurată de un singur zid din grinzi mari (...). Are trei porţi trainice: prima se deschide spre răsărit, a doua spre apus, iar a treia spre miazănoapte. Are 350 de case încăpătoare, făcute din piatră şi cu acoperişuri de olane roşii, (...) şi de stuf. Are în total douăsprezece mihraburi (adică lăcaşuri de rugăciune, moschei). Geamia lui Hadji Osman aga este o geamie frumoasă, clădită de curând. în faţa porţii de la cetatea de mijloc se află geamia gaziului Küciük-Bali bey, cuceritorul cetăţii; el este înmormântat acolo, sub o cupolă de piatră (türbe). Celelalte sunt masgiduri. Lângă această geamie se află saraiul beiului de Cenad (...). Mai sunt trei medresele48, trei tekke, patru şcoli pentru copii (mekteb) şi 300 de prăvălii pentru meseriaşi. Nu are bazar (...). Are o baie mică şi trei hanuri pentru negustori, dar n-are caravanseraiuri (...). Şi în afara oraşului mai sunt multe case (...). Toată populaţia oraşului îşi cară apa din Mureş.(...). Toţi sunt gazii, negustori şi hagii care vorbesc tot limba bosniacă (...)49". Cetatea a fost demolată în 1701, sub supravegherea unor ofiţeri austrieci, conform dispoziţiilor Păcii de la Carlowitz (1699). Catedrala episcopală, transformată, în 1551, în geamia Hunkiar, (amintită mai sus, în "cetatea interioară"), a supravieţuit probabil până în 1701, când a fost demolată odată cu cetatea, fiind considerată construcţie turcească50. CHELMAC/Eperjes Localitate pe malul stâng al Mureşului, la est de Lipova. în evul mediu abaţie benedictină, transformată, înainte de 1511, în cetate51. "Cetatea a fost ocupată (în 1552) respectiv abandonată de turci în acelaşi timp cu Lipova (în 1595)"52, incendiată de garnizoana otomană înainte de a o părăsi. Ulterior nu a mai jucat nici un rol militar. Vezi şi VEFRAŞ. CHIŞINEU-CRIŞ, vezi Pădureni CIACOVA, jud. Timiş Cetate medievală la sud de Timişoara, pe malul Timişului (reşedinţa familiei nobiliare Csák, Csáky, până la 1551). Kale (cetate de piatră) şi reşedinţă de nahie după 1552, în cadrul sangeacului Timişoara. în această calitate este pomenită şi în 1605-1606. "Turcii au construit o mahala nouă, cu case din scândură şi paiantă"53. în jurul anului 1555 are o garnizoană de 13 timarioţi şi un număr necunoscut de lefegii. în 1634 are cel puţin 40 de lefegii54. în 1664 are garnizoană compusă din călăreţi, azapi şi pedestraşi55. COVIN, vezi Kovin DENTA Comună pe malul Bârzavei, în sudul judeţului Timiş. Palancă în sangeacul Timişoara, nahia Ciacova. La mijlocul sec. XVII. era "o întăritură de formă pătrată, construită din nuiele. (Avea) un dizdar (comandant) şi 50 de neferi, un depozit de muniţii, o geamie, un han şi câteva dughene56”. DEZNA/Desni, Desna Cetate în răsăritul judeţului Arad, sub ocupaţie otomană în 1658-169357. Evlia Celebi o prezintă ca fiind "o cetate înfloritoare, în patru colţuri", însă o localizează greşit, în sangeacul Caransebeş, respectiv pe malul râului Timiş.58 48 Ágoston, Gábor, Muszlint oktatás és nevelés a török hódoltságban (învăţământ fi educaţie musulmană în teritoriile de sub ocupaţie otomană), în “Keletkutatás”, 1987/ 1, pp. 47-65. Studiul prezintă sistemul de învăţământ public din Imperiul Otoman, cu instituţiile specifice, materiile predate, insdtuţiile din Europa Centrală, şi bibliografia aferentă. 49 Evlia Celebi, C. S. VI, p. 647-648. 50 Borovszky, op. cit., p. 88. 51 Temes vármegye, s^erk. Borovszky Samu, Bp. F.a., p. 71. 52 Márki, Arad, p. 150, 20. 53 Kiss Gábor, Erdélyi várak és várkastélyok, Bp. 1990, p. 416. 54 Dr. Hegyi, Klára: manuscris în curs de apariţie, privind efectivul soldaţilor otomani; surse: Tapu 298, ÖNB Mxt 641. 55 Fekete, op. cit., doc. 237 din iunie 1664, p. 85. 56 Evlia Celebi, în: C. S. VI. p. 491. 57 Márki, Arad, p. 161. 58 Evlia Celebi, C. S. VI, p. 535.
