Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Arhitectura religioasă în Vilaietul Timişoara 19 BUTENI Comună în jud. Arad, pe valea Crişului Alb. Pe raza ei se afla (după ipoteza istoricului Márki Sándor, monograful ţinutului) cetatea TOPINCI/Totinci41, menţinută şi de otomani. Aceasta făcea parte din sistemul de apărare al vilaietului în ajunul izbucnirii războiului antiotoman "de 15 ani", împreună cu cetăţile Lipova, Vărădia, Arad, Şiria, Pădureni şi Ineu. In perioada 1558-1591 avea o garnizoană de 28 de soldaţi42. Prin anii 1560 avea 21 de lefegii-timarioţi43. CARANSEBEŞ/Sebeş Oraş în judeţul Caraş-Severin, pe malurile Timişului. Ocupat şi integrat în Vilaietu) Timişoarei în 1658, până atunci cetate importantă aparţinând Principatului Transilvaniei, reşedinţa "banilor de Caransebeş". Devine capitală de sangeac, cu garnizoană numeroasă şi timarioţi, ieniceri, administraţie militară, fiscală şi juridică. O parte din haraciul sangeacului a fost destinat "oraşelor sfinte" (Mecca şi Medina). în urma Păcii de la Karlowitz (ianuarie 1699), este demolată, în 1701. Cetatea, înconjurată de suburbii, era o fortificaţie bastionară pentagonală, şi avea, în interior, numeroase case, grupate în mai multe străzi. în centrul acestui "oraş fortificat" se afla, în jurul bisericii de origine medievală, o incintă aproximativ circulară, cu turnuri de apărare44. La câţiva ani după cucerire "cetatea este frumoasă, de o construcţie trainică, aşezată pe malul râului Timiş. Circumferinţa ei este de vreo 400 de paşi. A spus-o meşterul constmctor în timpul renovării ei. Are două porţi; şanţul nu este adânc. în cetate sunt 300 de case (...), cu acoperişuri de şindrilă. Are o geamie scundă, făcută de defterdárul Ibrahim paşa. Fiind construită intr-un loc foarte potrivit, e vizitată de multă lume. Este o geamie frumoasă, cu acoperiş de olane şi cu minaret înalt. Deasupra porţii are un kitabe (pisanie) (...). CENAD/Ceanad Comună pe malul stâng al Mureşului, în nordul judeţului Timiş. Important centru administrativ şi religios în evul mediu (numit iniţial Morisena, apoi Cenad). A devenit, în secolul XI capitala comitatului Cenad şi reşedinţa Episcopiei Cenadului. Cetatea sa a fost reconstruită în 1459-146245. Ocupată în 1551, devine reşedinţa unui sangeac, compus iniţial din nahiile Cenad, Hódmezővásárhely şi Felnac (conf. defterului de gizye din 1556/58). în 1552, după ocupare de către otomani nu are decât 45 de capi de familie46. Sangeacul Cenad a fost reorganizat după ocuparea cetăţii Gyula, la 1566, din nahiile Cenad, Becei, Galat şi Becicherec47. în 1597-98 aparţinea Transilvaniei. Prin 1660 oraşul dispunea de fortificaţii puternice, o administraţie militară, civilă şi religioasă numeroasă şi instruită. Evlia Celebi pomeneşte chiar de existenţa unui mimarbaşi (arhitect şef) la Cenad. Cetatea Cenadului se afla "într-o câmpie, la o depărtare de o aruncătură de săgeată de râul Mureş. Cetatea ei interioară este pătrată, având ziduri tari de 700 de paşi de jur împrejur. Este o cetate puternică.(...). înlăuntrul cetăţii se află patru geamii mari, cu minaretele transformate din clopotniţe (de biserică). Geamia Hunkiar şi casa imamului şi a müezzinului şi a chehaiei şi a şefului mehterhanelei se află în cetatea interioară. Depozitul de muniţii, magazia de grâne, tunurile mari balimeze sunt tot aici, în cetatea interioară. Cetatea interioară are două rânduri de porţi de fier şi sunt foarte trainice. între ele şi şanţ se află o temniţă adâncă, sub pământ (...). Lipit de temniţă se găseşte turnul cel mare, clădit în întregime din cărămidă. Descrierea oraşului (varoş) Cenad: în afara şanţului de lângă cetatea interioară se află un mesgid destul de populat, şi judecătoria şeriatului profetului. Acest varoş este o palancă împrejmuită cu un zid de pământ bătătorit; are o poartă spre apus. De jur împrejur, cetatea aceasta are 1000 de paşi; se găsesc în ea 185 de case încăpătoare, mai scunde şi mai înalte, acoperite cu şindrilă sau olane. Cea mai deosebită dintre toate este casa 41 Klára Hegyi o identifică cu cetatea de la Tăuţi. 42 Márki, Arad. II, p. 16-17, respectiv Valics-Kammcrer: p. 382, doc. CLXXXV1. 43 Tapu 356, după Klára Hegyi. 44 Dr. Arh. Ghcorghe Sebestyén, Unele cetăţi ale Banatului fi desenele tui L. F. Marsigli, în: BCMI nr. 1/1984, p. 41-43. Planurile publicate, aparţinând echipei conduse de inginerul Marsigli la comanda armatei austriece, au fost executate în 1697. 43 Borovszky Samu, Csanâci vármegye története 1715-ig (Istoria comitatului Cenad până la 1715), Budapesta, 1897, p. 79. 46 Borovszky, Csanăd, voi. I, p. 80. 47 Káldy-Nagy, op. cit., p. 10.
