Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oaş 185 şi îmbutelierea apelor în sticle, mai ales din cele 2 izvoare, Maria şi Martha. Tot aşa de bune ape au şi izvoarele: Ádám, László (Vasile), Kurucz şi Csendes (Liniştit). Hotelurile cele mai importante din staţiune erau Kossuth, Mária şi Katalin. Tot în acelaşi stil era construită şi Vila Direcţiunii, cu serviciile de recepţie. Hotelul "Cari' era construit în formă de U şi era amplasat în cel mai liniştit loc. 5. Fig. 16. Imaginile din această planşă sunt extrase dintr-un alt document editat în anul 1926. Centrul planşei reprezintă o alee pentru plimbări, străjuită de copaci ornamentali: tei, castani, brazi şi mesteceni. Imaginea de jos înfăţişează ştrandul copiilor, în care apa era semitermală, de 20-25 grade şi se asemăna cu un lăcuşor, schimbarea apei se prod-ucea în mod natural, printr-un pârâiaş care facea legătura cu canalul de evacuare a reziduurilor din băi. Şi acel lăcuşor îşi are istoria lui, după cum se va vedea în descrierea următoare... Pe la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, când armata rusească s-a apropiat de aceste locuri, proprietarul Merza Iosif, prevăzând ororile care-1 ameninţau, a dat dispoziţie personalului să transporte obiectele de valoare, din porţelan şi metal, şi să le scufunde, cu grijă, în apa ştrandului, într-un anumit loc, crezând că aici vor fi ferite de sustrageri sau distrugeri de către Armata Roşie16. Insă nu a fost să fie aşa. Toate obiectele ascunse aici au fost descoperite de către Armata Sovietică cu ajutorul unor călăuze din Vama. Se presupune că pârâtorii au fost Gheorghe Tarba şi Petru Iuhas, care locuiau în apropierea băilor şi care, după venirea trupelor sovietice, făceau parte din Miliţia Civilă, fiind numiţi de către primarul de atunci, loan Contra Naghiu din Vama. Pentru a fi şi mai sigur că ceva din patrimoniul său va fi salvat, proprietarul Merza Iosif le-a spus supuşilor săi să ascundă şi în pământ, sub anumiţi copaci, unele obiecte de uz casnic, printre care multe seturi de vase scumpe şi farfurii de porţelan vienez17. Prin anul 1965, brigadierul silvic din Vama, era un om destoinic, cu numele de Gheorghe Cârlig, a primit dispoziţie de la Ocol să taie o parte din copacii seculari care erau pentru sămânţă şi cu lăstăriş tânăr de stejar în jur, pentru a lăsa să crească pădurea tânără. Când unul dintre acei copaci a fost doborât, prin căzătură, terenul de sub el s-a denivelat şi a ieşit la iveală multă ceramică de porţelan, parte din ea fiind distrusă, iar ceea ce s-a putut folosi, s-a împărţit între tăietorii copacilor. Se vede că nu doar în basme oamenii găseau căldări cu bani şi obiecte în pământ sau în scorbura copacilor, asemenea comori ascunse se mai găsesc şi în zilele noastre. 6. Fig. 17. Motelul Cari era construit în formă de U şi era împrejmuit cu parc, flori şi arbuşti. Prin aşezarea acestei construcţii în "plan", hotelul era apreciat de către oamenii veniţi aici, care-1 solicitau pentru că era un loc liniştit, cu aer curat şi îmbălsămat, cu mult miros de flori de tei, de castani, de liliac, iasomie etc. In partea stângă se găsea casa atelier de îmbuteliere a apei, unde se practica această activitate "negustorească", aşa cum este amintită ea în documentele vechi şi în cadrul asociaţiei "Breslaşilor" Băilor Balneo-Climatice din anul 1937, p. 24 şi 25, unde este cuprinsă şi Vama. După cum am arătat mai sus, aici, la îmbutelierea apei erau 7 muncitoare din Vama, toate fete şi femei tinere, care asigurau o producţie de îmbuteliere de 1.000 sticle pe zi, din care cea mai mare parte se transportau cu trenul la Satu Mare iar de acolo şi în alte oraşe. Staţiunea Valea Măriei, aşa cum se prezenta pe atunci, era deservită de un personal numeros, în jur de 50 de persoane, în rândul cărora erau cuprinşi şi servitorii de la ferma de animale18. întreg personalul, precum şi primirea oaspeţilor era supravegheat printr-o conducere numită "Direcţiune", care funcţiona într-o construcţie tip vilă, cu arhitectură neogotică. Asemenea construcţii se mai găsesc în câteva staţiuni din Cehia şi Slovacia. Tot în acea clădire, într-o cameră era amenajată o Capelă greco-catolică, în care oficiau preoţii din Vama, cărora le aparţinea ca filie19. Ultimul preot care a servit aici a fost preot dr. Gheorghe Coman (1902- 1994), care, după anul 1948, a fost strămutat în Satu Mare, strada loan Slavici nr. 12. 7. Figura 18. După înfăţişarea exterioară, se poate observa că era tot aşa de impunătoare ca şi alte vile din staţiune, dar şi interiorul era frumos, dotat cu mobilă stil baroc. Construcţiile gospodăreşti, precum şi câteva locuinţe pentru personalul de serviciu erau amplasate în partea stângă, cum se intra în băi. Tot aici se găsea grajdul, care adăpostea 20 bovine (vaci cu lapte), 10 cabaline pentru transport şi călărie şi o mare fermă de porci şi păsări. Toate aceste animale asigurau o mare parte din produsele alimentare necesare pentru consumul zilnic la cantină, întregite cu produse vegetale şi cerealiere (suprafeţele le vom reda mai jos, datele fiind extrase din Cartea Funciară). Fişa de proprietate cadastrală a D-lui Merza Iosif, anul 1945 Cartea funciară nr. 256 de pe hotarul comunei Tur şi C.F. nr. 720 de pe hotarul comunei Vama. 16 Informator: Cseh Gheorghe (n. 1923), care a fost muncitor la îmbutelierea apei. 17 Informator: Man Ion a lui Onuc (n. 1924), str. Principală Vama. 18 Informator: Cseh Gheorghe (n. 1923-1996), str. Cionca, Vama, servitor la animale. 19 "Semalismul Veneratului Cler al Hparbiei Greco-Catolice Române a Maramureşului", 1932, p. 73.
