Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
186 Gheorghe Haiduc 1. Parcelele şi numerele topografice sunt cuprinse de la 881 la 918 şi cuprind 38 de poziţii. 2. Numirea locului sau a unei părţi de hotar: Slatina întorsătura III. 3. Clasificarea parcelelor: Clasificarea 3-1 poziţie Clasificarea 5-3 poziţie Clasificarea 6-6 poziţie Clasificarea 7-18 poziţie 4. Teren arabil................................. 5. Fâneata naturală.......................... J 6. Păşune......................................... 7. Pădure.......................................... 8. Teren pentru cultură................... ....................18 iugăre şi 148 st. p. ...................32 iugăre şi 635 st. p. ...................314 st. p. ...................43 iugăre şi 11067 st. p. ....................25 iueăre si 98 st. r>. Suprafaţă totală.................................................. 98 iugăre şi 590 st. p. Aşa după cum se arată în situaţia funciară cuprinsă în fişa cadastrală de mai sus, se poate observa, cu uşurinţă, situaţia funciară (proprietatea) care îi aparţinea lui Merza Iosif, în mijlocul căreia se găsea staţiunea Băilor Valea Măriei; la Fisc, însă, nu apare suprafaţa de 6 iugăre de livadă cu pomi fructiferi, formată din soiurile cele mai productive din acele timpuri: meri ionatani, batuli şi parmen. Apoi, tot aici era o plantaţie cu vie de diferite soiuri, în suprafaţă de 1 iugăr, , care asigura pentru ultimele serii de oaspeţi cura de struguri, pe care am mentionat-o mai sus. > Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial 8. Alungarea proprietarului Merza şi distrugerea Băilor. Ca şi în întreaga ţară, şi peste aceste locuri au trecut două mari valuri de armate, care se războiau între ele, adeverindu-se vechea zicală: “omul tocmeşte (construieşte), dar tot omul, cu mâna lui distruge (strică)”. Din primul val au făcut parte armatele maghiare şi germane, care, nici la plecarea lor spre Est şi nici la reîntoarcerea lor spre Vest, nu au produs mari pagube. In ambele cazuri, se păstra o oarecare disciplină militară. Dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat în timpul trecerii armatei sovietice, care se considera armată "eliberatoare" şi aproape fiecare soldat folosea cuvântul "slobodna", ceea ce însemna libertate, democraţie, dar ţăranii noştri l-au interpretat în limba română prin a fi slobod, a face ce vrei tu. Apoi acea "slobodna" au dovedit-o chiar ei, soldaţii ruşi, prin atitudinea lor de însuşire a unor bunuri de valoare, pe care le confiscau fără mustrări de conştiinţă sau vreo oprelişte: "davai ceas”... şi nimeni nu li se putea împotrivi. Peste toate acestea, erau şi foarte agresivi şi ceea ce nu le convenea, distrugeau. Ajunşi în Vale, venind din partea de N-V, şi nu dinspre S-E, de unde erau aşteptaţi, au început să devasteze. Au jefuit din interiorul construcţiilor tot ceea ce-au dorit, apoi, prin faptele lor, au dat curaj şi populaţiei civile să distrugă bunurile "burjuilor" (proprietarilor)20. Distrugerile Băilor au durat de pe la sfârşitul anului 1944 şi în aproape tot cursul anului 1945. Devastările au fost mult înteţite, mai ales după ce au apărut prizonierii eliberaţi şi cetăţenii duşi la lagăre de muncă, eliberaţi sau fugiţi de acolo. Aceştia, ajunşi acasă, nu au stat pe gânduri şi s-au ataşat primilor care au început devastările. In paralel cu devastările din Valea Măriei s-au devastat şi Băile Puturoasa, Toagul lui Şeler (Şerer) numit şi Toagul Sărăcii, etc. Iosif Merza, proprietarul Băilor, într-una din nopţi (ianuarie 1945) a fost urmărit de asemenea răufăcători ce doreau să-l omoare; ca prin minune, însă, a scăpat cu viaţă şi a luat-o pe jos spre Satu Mare, unde mai avea un domiciliu, şi nu s-a mai abătut niciodată prin acele locuri21. După plecarea acestuia, ziua, şi în văzul tuturor, s-au intensificat distrugerile şi însuşirea de bunuri. La început, s-au golit de mobilier hotelurile şi vilele. In unul din hoteluri era şi un pian, rămas ca ultim obiect din interiorul clădirii. Nemaiavând ce duce, un cetăţean din Tur, cu numele de Făniuc, venit şi el la jefuit, cu carul tras de bivoli, s-a înţeles cu alţi ortaci să pună acest pian în căruţă, "că doar bun va fi şi acela la ceva". După ce au ieşit din staţiune, drumul era denivelat şi pianul producea zgomote. Bivolii s-au speriat şi au luat-o la fugă spre Tur şi nici stăpânii, nici alţi cetăţeni nu au reuşit să-i oprească. Fuga lor s-a încheiat cu răsturnarea pianului într-un şanţ iar pianul a stat acolo mai multe zile, până când, în una din nopţi, a dispărut fără să se ştie vreodată cine l-a dus22. Apoi, jafurile au continuat şi, după ce s-au golit de bunuri toate spaţiile clădirilor, au început dislocările de geamuri, uşi şi duşumele din fiecare cameră. Bunurile provenite din devastări, povestesc unii consăteni, au ajuns şi în Vama. Amintim următoarele persoane: Sima cu cei 4 fii ai săi, Mihai Contra, Emanuila Pop, etc. care se ştie că şi-au construit casele cu materiale provenite din Băile Valea Măriei23. 20 Informator: Oros Iacob (n. 1919-1988), str. Băilor, Vama, care a avut teren în apropierea "Băilor" şi avea tangenţă cu acele locuri. 21 Informator: Contra loan Ciuntu de 78 de ani, str. Băilor, care era paznic de vânătoare peste acele locuri, Valea Măriei. 22 Această relatare a făcut-o chiar Făniuc, pe când ajunsese pădurar în Vama, în sectorul Coasta Caprii, Vacarişte, Boroştcni, etc. 23 Informator: Pintea Mihai Moreanu (1890-1974), str. Principală, Vama, viceprimar în Vama.
