Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)

A. Istorie

184

Gheorghe Haiduc

anul recunoaşterii 1937". în Tabloul II al izvoarelor naturale româneşti (p. 25, poz. 26), era specificat acelaşi proprietar: “domnul Merza”.

în acea Adunare a Breslelor-Climatice, Băile Vama erau recunoscute ca unitate negustorească de îmbuteliere a apei minerale, care, pe la jumătatea sec. al XIX-lea, era autorizată să îmbutelieze apa de masă din izvoarele Gabor, Martha şi Maria, dar, din nefericire, din acea perioadă nu păstrăm nici un semn, sau o etichetă ce se aplica pe sticlele îmbuteliate pe atunci. Se ştie doar că şi pe atunci se îmbutelia apa şi o cantitate însemnată se comercializa la muncitorii care lucrau la fabrica de cherestea din Vama, iar valoarea ei era achitată de către patronul societăţii15. Apoi, după ce Merza Iosif a devenit proprietarul Băilor, se îmbuteliau aici, în fiecare zi, 1.000 de sticle de 1 litru, care purtau pe ele o etichetă dintr-o hârtie impermeabilă, cu un înscris de culoare albastră (fig. 5).

7. Averea mobilă şi imobilă a Băilor Valea Măriei. Fondul funciar şi construcţiile care alcătuiau patrimoniul acestora. Aşa după cum am văzut în descrierea de mai sus, Băile aveau 9 construcţii mai importante de cazare a pacienţilor veniţi la odihnă şi tratament. Construcţiile se numeau "Case de cazare" şi îşi aveau numele lor, atribuit cu sute de ani în urmă. Dar, după apariţia Legii Balneo-Climatice, pentru a fi în rând cu alte staţiuni, au primit numele de "hoteluri" şi "vile", însă, din nefericire, nu avem imaginile în întregime ale acestor clădiri. Din această cauză, ne limităm să publicăm doar imagini mai vechi, preluate din cărţi şi pliante, pe care le menţionăm mai jos:

1. Un pliant scris în limba maghiară, editat la Budapesta în 18 martie 1903, prin grija contelui Vay Gábor, proprietar de drept al Băilor Valea Măriei (fig. 6). în imagine apar 6 vile, după cum urmează: Kossuth Lak {HotelulKossuth, fig. 7), era construcţia cea mai impunătoare din punct de vedere arhitectural, avea parter şi un etaj, o lungime de 60 m şi lăţimea de 8 m. Peretele de faţadă era construit din lemn cu sticlă mată, care oferea un aspect deosebit. Atât la parter,, cât şi la etaj camerele erau despărţite printr-un coridor de 2 m. Camerele erau spaţioase şi bine luminate. Baia şi tratamentul se făceau în spaţii anume amenajate în interiorul clădirii. Mária Lak {HotelulMarid) — fig. 8. — purta numele Măriei Tereza. Deşi nu prea mare ca spaţiu, acest hotel era cel mai luxos în interior. Era înzestrat cu mobilă tip baroc, cu multe picturi de valoare, ceea ce ne face să credem că în acel hotel erau cazate persoanele din înalta societate. Mó^es Lak {HotelMoise) fig. 9, era destinat numai pentru populaţia de etnie evreiască. Aici şi bucătăria prin care se înţelege în limbajul vechi şi sala de mese, erau deservite de către bucătărese de aceeaşi etnie; întreaga activitate era păzită în mod strict de către un administrator ales de către ei. Baia şi tratamentul se desfăşurau în aceeaşi clădire. Rákóczi Lak (hotelul Rákóczi) fig. 10, era hotelul cel mai încăpător. Dimensiunea lui era de 60 x 10 m şi pe mijlocul clădirii era un coridor lat, iar camerele erau spaţioase de 4 x 4 m. în faţa hotelului era un frumos parc cu arbuşti ornamentali şi flori. Katalin Lak (hotelul Catalind) — fig. 11, era în apropierea ştrandului. După înfăţişare, hotelul era construit în stil neogotic; în apropierea lui se găseau şi 2 izvoare de borcut, împrejmuite cu gard şi protejate de eventuale poluări provocate de apa din canalul ce trecea prin apropierea lor. Vila Bercsényi fig. 12, poartă numele unui general maghiar din timpul lui Rákóczi. Vila se aseamănă, ca mărime şi stil, vilelor de odinioară de la Băile Puturoasa.

2. Fig. 13 reprezintă statuia Reginei Elisabeta, soţia împăratului austro-ungar Francisc Iosif, posesoarea multor calităţi intelectuale, generoasă şi filantroapă cu cei săraci şi suferinzi. Datorită carităţii ei, poporul o considera o sfântă. Statuia era aşezată pe un soclu înalt într-un părculeţ cu multă verdeaţă, cu arbuşti şi flori.

3. în altă imagine apare Casa băilor (fig. 14), numai pe jumătate vizibilă, o parte din construcţie fiind acoperită de copacii din împrejurul acesteia. Nu se ştie cu exactitate ce capacitate de îmbăieri exista, ţinând seama însă de faptul că în unele vile erau amenajate şi băile, putem considera că nu erau mai mult de 15-20 cabine, cu până la 30 vane, având în vedere că într-o serie de tratament capacitatea era de 220-250 persoane.

4. Fig. 15 înfăţişează un teren pentru tenis de câmp, teren care la acea vreme era bine amenajat, unde musafirii veniţi la odihnă îşi puteau petrece în mod plăcut timpul. Acest sport îl practicau numai persoanele alese, provenite din marile familii aristocratice sau din rândul unor familii de intelectuali. Tot în acel pliant, pe penultima pagină, este invitată la băi şi odihnă populaţia de rând; începând cu 15 septembrie 1903, se putea beneficia de cura de struguri, pe lângă alte avantaje (ex:. cura de fructe din cele mai bune soiuri de pomi fructiferi din livada staţiunii). Pentru a stimula interesul cât mai multor vizitatori, se face o descriere a zonei, astfel: "Aceste băi se găsesc într-o vale ferită de vânturi şi de arşiţa puternică a soarelui şi putem spune că staţiunea, în tot cursul anului, are o climă moderată şi este împrejmuită de dealuri, care sunt o prelungire a munţilor Gutái, cu vârful Pietrosu de 1169 m şi Mica (Hedişa) în formă de con, 1012 m, unde se pot face excursii cu ghizi numiţi gornici". Băile ocupă o suprafaţă mare de teren, asemenea unui sat, şi se găsesc în plină pădure. Apa din cele 11 izvoare este folosită cu succes pentru cura de tratare a bolilor interne, pentru băi

15 Informator: Demeter Gavrilă.