Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
18 Csortán Ferenc în vara anului 1658 Gheorghe Rákóczi II. domnitorul Transilvaniei, ocupă şi incendiază palanca din Arad. în 1692 cetatea ajunge definitiv în mâinile imperialilor, în urma unor campanii pustiitoare iniţiate de ambele tabere. Va fi menţinută încă vreo câteva decenii, până când, între 1762-1783, se va construi o nouă cetate hexagonală, de tip Vauban, pe celălalt mal al Mureşului. Marele vizir Mehmed Köprülü29 înfiinţează aici, în 1658, an al recuceririi Ineului (şi al reorganizării sangeacurilor de la nord de Mureş), în cadrul unui vakîf, "o geamie, un han mare, o locuinţă pentru miitevelli (intendentul vakîfurilor), mekteb (şcoală elementară), tekke (mănăstire de dervişi), un imaret (ospiciu şi cantină pentru săraci), o casă de oaspeţi, la care toţi călătorii, săraci ori bogaţi, sunt ospătaţi gratuit, zi şi noapte, cu mâncăruri alese. Are o baie mică şi o piaţă destul de mare, dar îngustă". ARADUL-NOU/Yeni Arat Aşezare pe malul stâng al Mureşului, azi parte a municipiului Arad, la capul podului ce lega cele două Araduri. în cadrul unui vakîf al lui Köprülü Mehmed paşa, mare vezir, au fost ridicate aici o geamie, şcoală, han, dughene, şi se ţinea un târg faimos, când "se adună 70.000-80.000 de raiale, timp de zece zile şi zece nopţi"30. BANATSKA PALANKA/Yeni Palanka, Haram-i-Djedid, Palanca Nouă, azi în Iugoslavia Cetate medievală la gurile râurilor Caraş şi Nera, pe malul stâng al Dunării. în evul mediu capitala comitatului Caraş, cu numele Krasso respectiv Haram. în perioada otomană se construieşte aici o palancă puternică, numită Palanca Nouă (Yeni Palanka), ce făcea parte din sangeacul Modava, iar mai târziu din cazaua Palanca Veche. La sfârşitul epocii otomane se va înfiinţa cazaua Palanca Nouă. Din descrierea lui Evlia Celebi (mijlocul secolului al XVII-lea) aflăm, că în interiorul fortificaţiei se găsea o geamie şi 50 de case acoperite cu şindrilă. Numai saraiul paşei este acoperită cu ţigle (olane). în afara cetăţii se afla "varoş"-ul, localitatea civilă, având 300 de case frumoase, acoperite cu şindrilă. Acesta are 4 cartiere (mehalle), din care 2 sunt locuite de musulmani, 2 de creştini. în oraş sunt trei moschei, în stare bună. Cele două străzi principale sunt pavate cu lemn, la capătul uneia se găseşte una din geamii, hamamul şi 50 de dughene31. Garnizoana permanentă (pe timp de pace): cel puţin 40 (în 1634)32, 232 (în 1700), 207 (în 1706), 190 (în 1707)33. BANATSKO ARANGELOVO/Meydan, Oroszlános, vezi MEJDAN BECEI, vezi Novi Becei BECICHEREC, vezi Zrenjanin BÉKÉS/Bekeş, azi în Ungaria Palancă (parkan) în sangeacul Gyula, construită în 158434. în 1590-91 avea 238 de ostaşi lefegii (ulufegii, mustahfizi, azabi, martolozi sârbi), este amintit şi müezzinul Hurrem, slujitor în geamie35. în 1627 sunt menţionaţi 42 de ulufegii (călăreţi) şi 3 topcii (tunari)36. BEŞ-OVA, vezi DUDEŞTII VECHI BOCŞA/Bogcea, oraş în jud. Caraş-Severin. Mică fortificaţie de origine medievală, abandonată, pe un vârf deasupra malului drept al Berzavei. După 1552 se construieşte pe malul stâng o cetate de pământ, cu parapet de lemn ("kale"), ce devine reşedinţă de nahie, în sangeacul (livaua) Timişoara. între 1595-1658 face parte din Banatul de Caransebeş şi Lugoj, respectiv din Principatul Transilvaniei. Cetatea, de plan dreptunghiular, avea în cele patru colţuri câte un bastion cu plan romboidal37, în 1590-91 avea 63 de ostaşi lefegii (printre care 9 martolozi sârbi)38. în 1634 avea 31 de lefegii şi un număr necunoscut de lefegii-timarioţi39. în 1664 are garnizoană compusă din călăreţi, azapi şi pedestraşi40. 29 Mare vizir în perioada 1565-1579. 30 Evlia Celebi, C. S. VI, p. 650. 31 Evlia, Seyabatname, voi. VII, pp. 430-432, citează Guboglu, în SAO IV.1962. 32 ÖNB Mxt 616, prin bunăvoinţa doamnei Klára Hegyi. 33 Fodor, hc. cil. 34 Márki, Arad, p. 13. 35 Velics-Kammerer, I. p. 378, doc. CLXXIX. 36 Idem, p. 423, doc. CCXVII. 37 Planul cetăţii, realizat de Marsigli, in 1697, a fost publicat de Sebestyén, p. 46. 38 Velics-Kammerer, I, p. 375, doc. CLXXVI. 39 ÖNB, manuscrisul otoman Mxt 641. 40 Fekete, op. dl., doc. nr. 237, iunie 1664, p. 85.
