Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
138 Alina Nógrádi propun următoarele: "Aşa cum Marcel Breslaşu în poemele din Povestea poveştilor evocă trecutul pentru mici şi mari, s-ar putea, fără alunecare în didacticism - povesti cu tonul şi mijloacele basmului prezentul şi marile transformări pe care le înfăptuieşte poporul nostru"24. Şi, în sfârşit, o pildă satisfăcătoare în privinţa concordanţei literaturii cu ideologia vremii, a împlinirii funcţiei ei ideologice: "Tânărul scriitor, Octav Pancu Iaşi a realizat cu romanul său un pas înainte faţă de celelalte cărţi ale literaturii noastre despre pionierii şi şcolarii de azi"25 *. Faptul că discursul critic (literar) nu vizează o cercetare a producţiilor literare din punctul de vedere al valorii lor intrinseci, ci intenţionează o verificare a modului de valorificare pragmatică a cuvântului în raport cu politicul, nu este un fapt unic. Un alt tip de discurs, mult mai subversiv şi mai greu de descifrat în palimpsest, este cel exemplificat prin texte ce le-am putea numi prosşă scurtă, în termenii tipologiei clasice a discursului literar: schiţă, nuvelă etc. Deşi în privinţa lumii posibile sau a creaţiei de sens pe care le implică orice discurs literar autentic un criteriu moral nu trebuie luat în considerare, sub aspectul intenţiei ideologizante de la baza literaturii din perioada stalinistă a comunismului românesc, în fapt - o non-literatură, se poate afirma că este un act de realizare a unui fel de tabula rasa în privinţa oricărei manifestări libere a spiritului şi a creativităţii umane, un act nu numai imoral, dar şi îngrozitor de pervers, mai ales când este vorba de literatura pentru copii. Această pseudo-literatură are o singură finalitate: să contribuie la inculcarea ideologiei comuniste în gândirea celor care reprezintă tineretul proletar de mâine al ţării. Orice text din Gasşeta literară urmează acestei intenţii, fără nici o excepţie. In Vino să mă vesşi pe tractor26, eul narator este un copil, ceea ce presupune că intenţia auctorială este de a induce atitudinea corectă în mentalul oricărui proletar în nuce, i.e. de a obliga la urmarea unui singur traseu gnoseologic: copilul trebuie să realizeze singur marile posibilităţi comuniste şi mândrul statut de proletar, comparându-le cu lipsa de demnitate umană şi libertate spirituală din perioada capitalistă în care s-a născut: "Uite, toată lumea din sat se bucură că s-a făcut S.M.T.-ul la noi în Ciuceni. Numai tata înjură. înjură de mama focului! Şi pe tractorişti şi pe director. (...) Acu — ce-i drept e drept! în felul lui, are şi tata dreptate să-njure. Că din cauza S.M.T.-ului i-a fugit fata. Da, da, sor-mea Riţa nu mai e la noi acasă. A fugit cu un tractorist. Cu un pârlit de tractorist, aşa zice tata. (...) Da nu e pârlit. E băiat bun. Merge pe tractor; îl şi meştereşte, ba se mai pricepe şi la lumina electrică. (...) Spune: poate să fie pârlit un om care se pricepe la atâtea? Poate? (...) Dar dacă ai judeca bine, sor-mea Riţa n-ar fi vinovată c-a fugit cu veneticu. Tot tata-i de vină. Şi mai are o parte de vină şi mama, că i-a cântat tatii în strună. A zis ca el (...)"27. Intenţia auctorială atribuie, aşadar, copilului capacităţi de cunoaştere a unui adevăr precis, bine determinat şi controlat de puterea politică; mai mult, a judeca pe oricine vine împotriva proletariatului şi realizărilor socialiste (aici S.M.T.-ul) este un act necesar, inculcându-se ideea că orice voce care neagă epoca luminoasă sub orice aspect al ei intră în categoria duşmanilor procesului de înălţare spirituală a omenirii28, duşmani ce trebuie arătaţi cu degetul şi extirpaţi, chiar dacă din această categorie fac parte propriii părinţi: "Tot tata-i de vină. Şi mai are o parte de vină şi mama." Atitudinea eului narator (i.e. a copilului), stabilită, bineînţeles, de autor, este una exemplară, din punctul de vedere al ideologiei, şi demnă de urmat: "Ştii cât a trecut de la povestea asta care ţi-am spus-o? Un an (...) Dacă ţi-aş spune ce s-a întâmplat în anul ăsta ai rămâne cu gura căscată. Pe cumnatu-meu l-o ales în sfatul popular raional. Lucrează şi pe tractor. Să-i deai ce i-oi da şi nu-ţi pleacă de pe tractor. Sor-mea e directoare. Da, da, Riţa e directoarea Clubului. O să zici: ce directoare poate fi ea cu şapte clase primare. N-ai nimerit-o. Sor-mea e fată deşteaptă. (...) Tata e rotar la gospodărie. (...) Mama e-n brigadă. (...) Vrei să-ţi spun una să cazi jos? Află că şi eu sunt tractorist. Nu-ţi vine să crezi că pot să ajung eu tractorist, un băiat de cinşpe ani? Fugi d-acilea! Am dat şi examen. Am tractorul meu"29. Adevărul şi soluţia comunistă (tehnologizarea, obsesia progresului), prezentate de un copil, pot fi mult mai credibile, mai ales că limbajul este unul nesofisticat, familiar, pe înţelesul tuturor, iar intenţia autorului e de a face pe câţi mai mulţi să înţeleagă. Un alt text în care autorul atribuie unui copil cunoaşterea adecvată realităţii şi atitudinea corectă vis-a-vis de aceasta este fragmentul narativ Trenul nu va trece!30. Caracterul principal este fiul unui ceferist, 24 S. Iosifescu, GLI, 9-'54, p. 2. 25 V. Mândra, GLI, 29-'54, p. 2. “ N. Tânase, GLI, 2-'54, p. 3. 27 N. Tănase, GLI, 2-'54, p. 3. 28 L. Boia, 1997. 29 N. Tănase, GLI, 2-'54, p. 3. 30 P. Solomon, GLI, 5-'54, p. 3.
