Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Transformări petrecute în structurile politico-administrative şi social-economice sătmărene. Consolidarea noului regim comunist (1947) Claudiu Porumbăcean Anul 1947 a fost unul decisiv pentru istoria Europei şi nu numai. Este anul în care s-au încheiat tratatele de pace după cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a impus „cortina de fier” între Europa Occidentală şi cea Răsăriteană şi s-au instituit regimuri socialiste de tip stalinist în ţările aflate sub influenţa sovietică. Viaţa politică a României a evoluat în acest cadru general, cunoscând transformări decisive ce i-au marcat evoluţia timp de aproape o jumătate de secol. în urma semnării Tratatului de pace din 10 februarie 1947, Uniunea Sovietică a devenit factorul decisiv în zona intrată în sfera sa de influenţă, cuprinzând Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Răsărit, Iugoslavia, România, Bulgaria şi Albania. România a evoluat în acest cadru prestabilit de marile puteri. Nota dominantă a vieţii politice din anul 1947 a fost creşterea rolului Partidului Comunist în conducerea societăţii. în funcţiile de conducere, atât la nivel central, cât şi local, au fost promovaţi mai ales cetăţeni aparţinând minorităţilor (evrei şi maghiari) care dădeau dovadă de mult zel în lupta împotriva valorilor naţionale româneşti, considerate ca fiind reacţionare, fasciste, antisovietice1. Desfăşurând o amplă activitate politică şi organizatorică, acest partid a reuşit să-şi sporească rapid numărul de membri, care a ajuns la finele anului 1947 la 800.000, dintre care 42,2% muncitori şi 33,3% ţărani2. în mod cert, mulţi dintre aceştia intraseră în Partidul Comunist din oportunism, dar nu poate fi negat faptul că mulţi erau animaţi de convingerea că acest partid va construi o „lume mai bună şi mai dreaptă”. Activitatea guvernamentală se desfăşura în conformitate cu opţiunile Partidului Comunist. în cursul anului au fost votate, din iniţiativa guvernului, unele legi care loveau în interesele burgheziei rurale şi urbane. Pentru evoluţia industriei şi a economiei naţionale o importanţă deosebită a avut-o Legea pentru organizarea Ministerului Industriei şi Comerţului (aprilie 1947) şi Legea pentru crearea oficiilor industriale (mai), care permiteau Partidului Comunist să-şi aplice linia politică într-un domeniu esenţial al vieţii economice. Această orientare a trezit reacţia negativă a partidelor „istorice” care apreciau că statul nu avea competenţa de a conduce întreprinderile private. O problemă importantă cu care se confrunta societatea românească era aceea a inflaţiei: nivelul pfeţurilor cu amănuntul a crescut de peste 8.000 de ori faţă de anul 1938, iar costul vieţii de peste 5.000 de ori. La finele anului 1946 (28 decembrie) Banca Naţională a României, care avea în cea mai mare parte acţionari particulari, a fost etatizată3. Ea a rămas mai departe o societate pe acţiuni (200.000 a câte 3.000/acţiune), dar toate aparţineau de acum statului. Etatizarea BNR a însemnat şi investirea ei cu dreptul de a îndruma şi controla toate băncile din ţară. Vechiul guvernator a rămas în funcţie, un altul nou fiind numit la 18 noiembrie 1947. Următorul pas l-a constituit reforma monetară din 15 august 19474, prin care s-a pus capăt inflaţiei şi haosului financiar, dar s-a produs şi o sărăcire rapidă, chiar dramatică, a cetăţenilor care deţinuseră importante sume de bani şi care s-au trezit dintr-o dată deposedaţi de capitalul acumulat de-a lungul timpului. Deşi s-au înregistrat unele creşteri economice, situaţia materială a populaţiei continua să fie foarte grea. Pe lângă pagubele provocate de război şi obligaţiile impuse de Convenţia de armistiţiu, s-a adăugat şi o secetă cumplită în anii 1945-1946, ceea ce a creat o penurie de produse de primă necesitate şi, implicit, creşterea speculei. încercând să oprească aceste fenomene negative, guvernul a obligat ţărănimea să contribuie cu o cotă cât mai mare de produse către stat, trecând la un sistem generalizat de aprovizionare pe bază de raţii şi cartele, creând economate în întreprinderi şi instituţii pentru aprovizionarea salariaţilor. Toate acestea, la care se mai adaugă prezenţa trupelor sovietice, acţiunile de supraveghere desfăşurate de autorităţi, îngrădirea tot mai drastică a posibilităţii de exprimare, au creat în rândurile populaţiei o stare de spirit pesimistă şi de resemnare5. Această situaţie a dus la constituirea unor grupuri de rezistenţă anticomunistă, care au îmbrăcat 1 România. Viaţa politică în documente - 1947, coord. loan Scurtu, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1994, p. 8. 2 Ibidem. 3 Istoria economică a României, coord. Acad. N.N. Constantinescu, Bucureşti 2000, voi. II, p. 108. 4 Arhivele Naţionale - Direcţia judeţeană Satu Mare (în continuare AN-DJSM), fond Prefectura Judeţului Satu Mare (Prefectura1 dos. nr. 81/1947, f. 32-40. 5 Ibidem, dos. nr. 5/1947, f. 79-82. Satu Mare - Studii şi comunicări (Seria II Istorie-Etnografie-Artă), nr. XVII — XXI, 2000-2004
