Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
132 Claudiu Porumbăceanu forme multiple, mergând până la constituirea unor grupuri armate care acţionau cu precădere în zonele muntoase. Liderii opoziţiei au adresat repetate apeluri regelui Mihai, cerându-i să intervină pe lângă guvern pentru ca acesta să respecte drepturile şi libertăţile democratice şi să stopeze abuzurile îndreptate împotriva adversarilor politici. Aceste demersuri au rămas fără rezultat, suveranul evitând să intre în conflict cu guvernul Groza. Datorită cenzurii stricte a regimului şi a piedicilor puse în acţiunea de difuzare, presa opoziţiei era din ce în ce mai puţin accesibilă opiniei publice din România. întrunirile politice, chiar ale Comitetelor judeţene ale PNŢ (Maniu) şi PNL (Brătianu) erau strict supravegheate de organele Ministerului de Interne, care căutau să limiteze cât mai mult activitatea acestor formaţiuni politice. De asemenea, mulţi lideri naţionali-ţărănişti şi liberali au fost arestaţi, de cele mai multe ori fără forme legale şi fără judecată. Punctul culminant a fost atins în ziua de 14 iulie 1947, când un grup naţional-ţărănist, în frunte cu Ion Mihalache, a fost arestat chiar în momentul în care se pregătea să plece cu un avion în Turcia pentru a informa opinia publică internaţională despre situaţia din România. A fost pretextul aşteptat de guvern pentru declanşarea acţiunii de lichidare a PNŢ. în situaţia creată şi în ideea de a evita suprimarea brutală de care avuse parte PNŢ, Constantin I.C. Brătianu a trimis o circulară tuturor organizaţiilor judeţene prin care anunţa încetarea activităţii PNL. Aşadar, cele două mari partide istorice părăseau în vara anului 1947 viaţa politică a României. Spre sfârşitul anului 1947 s-a pus problema lichidării monarhiei, ultima instituţie politică ce, în mod obiectiv, nu putea adera la noua evoluţie a societăţii, mai ales că România era singura „democraţie populară” care avea o formă monarhică de guvernare, chiar dacă prerogativele regelui s-au diminuat tot mai mult, el rămânând doar cu funcţii protocolare. La 22 decembrie 1947, la o zi după întoarcerea din Londra, a avut o discuţie cu dr. Petru Groza, acesta din urmă avansând ideea că monarhia în România este aproape de final. în ziua de 29 decembrie, din iniţiativa Partidului Comunist, a fost adoptat un plan de măsuri organizatorice şi politice vizând înlăturarea monarhiei. El a fost pus în practică la 30 decembrie 1947, când regele Mihai a trebuit să semneze actul de abdicare ce i-a fost prezentat de dr. Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej. Abdicarea a fost aprobată de către guvern şi Adunarea Deputaţilor, România fiind proclamată Republică Populară, având în frunte un prezidiu provizoriu format din Constantin I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi loan Niculi. Aceste transformări spectaculoase la nivel naţional s-au făcut simţite, după cum era şi firesc, şi la Satu Mare. Cât priveşte urmările alegerilor din 19 noiembrie 1946, ele sunt cunoscute. Concret, pe plan local, s-au luat măsuri împotriva celor care “au manifestat contra guvernului înainte, în timpul şi după alegeri”6. Această afirmaţie este susţinută şi de un document care cuprinde 15 persoane publice, acuzate în acest sens7. La scurt timp este întocmită o situaţie mult mai vastă ce cuprinde nu mai puţin de 20 de pagini de tabele cu primpretori, notari şi primari din judeţ propuşi pentru epurare, consideraţi a fi “elemente periculoase”8. După alegerile din noiembrie 1946, se constituie în toate comunele judeţului consilii politice comunale formate din membrii BPD. Procesul de epurare din administraţie continuă, în această perioadă fiind emise mai multe decizii de numire, detaşare, transfer sau cercetare a unor primpretori, secretari comunali, notari şi primari9. Datorită presiunilor şi situaţiei în general, în februarie 1947, într-un centralizator privind apartenenţa politică a intelectualilor din judeţ, se poate constata că nici unul dintre aceştia nu mai făceau parte din „partidele istorice”, cel mult apărând fără apartenenţă politică10. Relevant asupra vieţii politice sătmărene este un raport întocmit de Pretura plăşii Şomcuta Mare, referitor la situaţia politică din această zonă11. în document se menţionează că, în plasa Şomcuta (13 comune, 24 de sate), BPD este organizat numai pe patru partide: PNL — Tătărescu, Partidul Comunist, Frontul Plugarilor şi Partidul Social Democrat. PNP şi PNŢ — Alexandrescu nu sunt organizate în nici o comună. PNL — Tătărescu este organizat în toate comunele din plasă, cu un număr de 1793 de membri. Partidul Comunist de asemenea, cu 422 membri. Frontul Plugarilor, deşi este organizat în toate comunele, cu 1959 de membri, „din lipsă de conducere activă, la plasă începe a se dezmembra”, iar PSD este slab organizat, cu doar 22 de membri. „Consiliile politice comunale constituite, în activitatea lor lasă de dorit pentru lipsă de interes ce o arată membrii desemnaţi în aceste consilii... De la terminarea alegerilor, partidele politice ce compun blocul nu mai activează pe teren decât incidental”. Despre activitatea UPM se menţionează că „se desfăşoară în sensul aspiraţiunilor maghiare canalizate în sens şovin”. Gruparea democrată evreiască este organizată numai în Şomcuta Mare, în frunte cu un comitet de conducere, „majoritatea evreilor fiind înscrişi în PCR, în care sens şi activează. Populaţia evreiască se 6 Dumitru Păcuraru — arhiva personală. 7 Ibidem. 8 AN-DJSM,/oW Comitetul Judeţean P.C.R. Satu Mare, dos. nr.5/1946, f. 10-30. 9 Loc cit, fond Prefectura, dos. nr. 13/1947, f. 1 -91. 10 Ibidem, dos. nr. 58/1947, f. 4-38. 11 Ibidem, dos. nr. 5/1947, f. 82.
