Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 17-21/1. (2000-2004)
Studii
Livin Marta (Pl. 11/7) ca şi sub forma unor perechi de linii paralele (Pl. II/6). Un alt motiv incizat a cărui prezenţă poate fi bănuită pe specia de ceramică fină este acela al spiralei (Pl. II/8; IV/10). Un motiv decorativ des întâlnit sunt şi impresiunile în forma de „bob de grâu”, ce apar dispuse sub formă de bandă pe marginea vaselor (Pl. II/1, 3, 6, 7, 8). Din pastă grosieră au fost realizate cele mai multe oale (Pl. III/1—6), precum şi un castron (PI. IV/3). Decorurile prezente pe vasele realizate din pastă grosieră sunt brâurile alveolate (PI. III/1—6) şi liniile striate (Pl. II/9; IV/3). Prezentarea unei analize în detaliu a materialului ceramic nu îşi are rostul, fiecare formă şi decor de pe lotul mic de ceramică de la Halmeu are analogii numeroase atât în ceramica culturii Otomani cât şi în aceea a din prima fază a culturii Suciu de Sus. Doresc să sublimez doar lipsa în ceramică a unor elemente specifice perioadei târzii a epocii mijlocii a bronzului (aşa numitele elemente koszideriene), prezente atât în ceramica fazei Otomani III, cât şi în ceramica unor descoperiri din perioada mai timpurie a culturii Suciu de Sus (Medieşu Aurit, Boineşti, Culciu Mic, Solotvino). Element care, alături de luarea în calcul a formei puţin evoluate a inelului de buclă, aspect sub care apare foarte des în depozite contemporane acelora de tip Apa — Hajdúsámson şi, respectiv, în contexte contemporane acestora, mă face să consider ca aceasta să fie perioadă cea mai probabilă din care datează şi descoperirile de la Halmeu. Doza de probabilitate a încadrări este impusă de lotul ceramic puţin numeros şi expresivitatea sa restrânsă. Cu toată analogia care ne este oferită prin descoperirea unor artefacte asemănătoare în localitatea vecină Diakovo, unde materiale asemănătoare cu acelea de la Halmeu au fost atribuite culturii Otomani (Balaguri 2001, ris./fig. 22), problema încadrării locuirii de la Halmeu este, în acest moment, şi mai dificilă decât datarea sa. Aceasta deoarece materialele din ea, ca şi acelea a altor descoperiri datate în epoca mijlocie a bronzului din Câmpia Sătmăreană, nu au încă clar stabilite criteriile de atribuire. Cu siguranţă că în acest moment există o anumită ambiguitate în a atribui cultum Otomani sau culturii Suciu de Sus (prima fază) descoperirile arheologice din epoca mijlocie a bronzului. Pentru a realiza o oglindire a situaţiei epocii mijlocii a bronzului din Câmpia Sătmăreană am să fac o scurtă trecere în revistă a principalelor opinii referitoare la încadrarea descoperirilor de acest tip. Nu este în intenţia mea de a face o prezentare completă a acestora, atât pentru că ele au fost discutate pe larg în ultima perioadă (Kacsó 1995, 83, p. 96-98; Vasiliev şi colab, 2002), cât şi pentru că scopul evocării lor este doar acela de a fi un sprijin al discuţiei referitoare la încadrarea artefactelor de la Halmeu, fără a detaila asupra problemelor referitoare la încadrarea cronologică. Pe parcursul cercetărilor, într-o primă fază, s-a optat pentru atribuirea culturii Otomani a tuturor descoperirilor din etapa mijlocie a epocii bronzului situate în Câmpia Sătmăreană (Bader — Dumitraşcu 1970, Ordentlich 1971). Percepţia asupra atribuirii acestora a început să se schimbe odată cu săpăturile din aşezările de la Boineşti şi Culciu Mic, în care ceramica excizată de tip Suciu de Sus, care pe unele vase era realizată într-o manieră incipientă, apărea într-o mare masă de ceramică incizată. Ca urmare, Tiberiu Bader, autorul cercetărilor, a considerat că pe parcursul evoluţiei culturii Suciu de Sus, pot fi distinse încă două etape de evoluţie, anterioare fazei Suciu de Sus „clasice” (numită Culciu Mare). Alături de faza care o precede, numită Culciu Mic, a cărei caracteristică principală este prezenţa ambelor tehnici de ornamentare (incizie şi excizie), autorul mai stabileşte o fază, numită Medieşu Aurit. Aceasta din urmă este reflectată prin vasele descoperite în tumulul din localitate şi s-a considerat că principalul element definitoriu al ei este absenţa decorului excizat (Bader 1978, p. 74—75). In aceaşi lucrare, pe de o parte autorul susţine prezenţa culturii Otomani, căreia îi sunt atribuite descoperirile din aşezarea de la Medieşu Aurit/Potău — Ciuncaş. Cele trei nivele de locuire de aici sunt încadrate primei faze şi începutului celei de a doua faze a culturii Otomani (Bader 1978, p. 37). Discutând însă despre originea culturii Suciu de Sus, Tiberiu Bader aduce în discuţie şi posibilitatea unei naşteri directe a culturii Suciu de Sus din cultura Nir. Consecinţa acestui fapt ar fi posibilitatea ca acele 15 puncte cu descoperiri Otomani I—II din Câmpia sătmăreană să fie încadrabile culturii Suciu de Sus (Bader 1978, P- 76). Schema generală a evoluţiei culturii Suciu de Sus, în sensul existenţei unor faze anterioare utilizării ceramicii cu decor excizat, este acceptată şi de alţi cercetători. Carol Kacsó îi aduce unele modificări, în sensul împărţirii perioadei de evoluţie a culturii în doar două faze, prima corespunzătoare întregii perioade premergătoare apariţiei exciziei (faza Suciu de Sus I), iar cea de-a doua, corespunzătoare etapei în care este utilizat acest procedeu decorativ (faza Suciu de Sus II). De asemenea este susţinută şi ideea existenţei culturii Otomani II în Câmpia Sătmăreană, (Kacsó 1987). 40
