Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 17-21/1. (2000-2004)
Recenzii
Recenţi animalelor reprezintă ocupaţia de bază, în timp ce vânătoarea reprezintă o ocupaţie complementară, menită a suplimenta necesarul de came15. Insă aceste modificări comportamentale, mobilitatea mare a aşezărilor culturii Tiszapolgár, pot fi determinate, sau cel puţin accentuate, prin factorii climaterici. La sfârşitul neoliticului se schimbă clima, care devine mai aridă, vegetaţia fiind mai bogată în zonele joase, apropiate de ape16. In ce priveşte aşezările, după cum reliefează şi autorul, analizând harta răspândirii aşezărilor Tiszapolgár din vestul României se constată o concentrare mai mare a acestora în sectoml sudic, respectiv câmpia înaltă a Aradului şi în sectorul nordic, mai ales între râurile Barcău şi Someş, aşezările lipsind în câmpia joasă a Crişurilor, probabil inundată şi înmlăştinită în acea perioadă17. Această concentrare a aşezărilor ar putea sugera şi zonele genetice, de formare, ale culturii Tiszapolgár, dacă ne referim la faza timpurie, A şi, legat de ele, fenomenul de difuziune, cu predilecţie spre vest, pe văile râurilor, dacă ne referim la faza B, târzie18. In faza B a culturii Tiszapolgár din vestul României se poate observa faptul că aşezările îşi continuă existenţa în zonele de formare, dar au tendinţa de a se deplasa spre vest, de-a lungul principalelor cursuri de apă (care au aceeaşi direcţie). Cu privire la acest aspect, autorul nu poate trage concluzii certe sau emite generalităţi, însă, aşa cum am mai reliefat, noi suntem tentaţi să punem aceste fenomene pe seama factorilor climaterici. Pe lângă analiza facturii ceramicii, un alt criteriu de separare a celor două faze evolutive ale culturii Tiszapolgár, respectiv A şi B, utilizat de autor, este cel al tipului de locuinţă, pe baza descoperirilor de la Dăbâca19 şi Oradea — Salca20, bordeiul fiind specific fazei timpurii iar locuinţa de suprafaţă celei târzii. Insă, concluzia se bazează numai pe observaţiile stratigrafice, materialul publicat de la Dăbâca este unitar, neexistând nici un criteriu de diferenţiere tipologică a lui21 iar cel de la Oradea provine din săpături mai vechi şi este publicat fragmentar. In aceste condiţii, argumentaţia nu ni se pare suficientă pentru astfel de aprecieri. Un alt aspect asupra căruia ne exprimăm anumite rezerve, sunt aprecierile autorului cu privire la tipologia gropilor şi utilitatea acestora. Astfel, potrivit autorului, gropile pentru exploatarea lutului, de obicei, se găsesc plasate la marginile aşezărilor şi au fost astupate imediat după terminarea exploatării; ar fi o explicaţie pentru conţinutul sărac în materiale arheologice ale acestora. In acest sens autorul menţionează gropile G5 şi G6 de la Cărei — Cozard, însă nu cunoaştem analogii, nici în mediul culturii Tiszapolgár şi nici în alte medii culturale înrudite sau contemporane cronologic, care să confirme o astfel de ipoteză; gropile pentru exploatarea lutului, în momentul terminării exploatării lutului fiind transformate în gropi menajere. Nu se justifică ipoteza astupării gropilor de exploatare a lutului pentru ca ulterior comunităţile să recurgă la excavarea de noi gropi destinate special depozitării deşeurilor menajere; ar reprezenta o risipă de efort şi timp pentru comunităţile culturii Tiszapolgár. Cristian VlRAG 15 E. Comşa, Unele date privind începuturile folosirii ceramicii în neoliticul României, în: In memóriám Constantin Daicovidu, 1974, p. 34— 84; Gh. Lazarovici, op. át., p. 3. 16 Perioada studiată o putem situa undeva la limita dintre Atlantic şi Subboreal, caracterizându-se prin prezenţa masivă a fagului (Fagus), mult carpen (Carpinus) şi stejar (Quercus), reducerea drastică a teiului (Tilia), ulmului (Ulmus) şi frasinului (Fraxinus), foarte rar apar bradul (Abies) şi Acer. Vezi Angelica Eeurdean - L. Björkman - Barbara Wohlfarth, A paleoecological reconstruction of the hate Gladal and holocene based on multidisdpbnary studies at Steregoiu site (Guten Mts., NW Romania), Studia Universitatis Babeş-Bolyai, seria Geologia, XLVI, 2, 2001, p. 134—138. Pentru alte opinii, vezi: M. Cârciumaru, Paleoetnobotanica, laşi, 1996, p. 10, 22-30; M. Tomescu, Ho/ocenul - date cronologice şi climatice, Cercetări arheologice, XI/1,1998-2000, p. 268. 17 Şi astăzi această zonă are cea mai mică altitudine (91 m) din toată Câmpia de Vest, ea a fost supusă desecării şi regularizării cursurilor de apă încă din prima jumătate a sec. XIX, cf. M. Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, p. 304—316; Gh. Măhăra, Câmpia Crişurilor-studiufitfco-geografic, Bucureşti 1977, p. 17. 18 Acelaşi fenomen poate fi sesizat şi în urma analizei hărţilor de răspândire a aşezării culturii Tiszapolgár, pe faze, precum şi a contactului acesteia cu cultura Bodrogkeresztúr, cf. Ida Bognár-Kutzián, op. dt., p. 191, fig. 35, şi p. 196, fig. 36. 19 N. Vlassa, Neoliticul 7 ranstlvamei, Cluj-Napoca, 1976, p. 142-160. 20 D. Ignat, Probleme ale neoliticului în nord-vestul României, AMN, XIV, 1977, p. 18—19. 21 N. Vlassa, op. dt., p. 143. 191
