Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
Simboluri tradiţionale în nunta românească 629 Să o porţi barăm un an! ’’(Câmpia Someşului) ”Ie-ţi mireasă rămas bun, De la scumpa ta cunună, Care ti-o făcut mireasă Şi-ţi dă nume de nevastă! Care-ţi învălue păru, Astăzi cu chischineu “(Bulciugul miresei, Ţara Oaşului) Reprezentând un semn al virtuţii şi fecioriei, cununa era purtată doar de ’’fetele mari”, iar în cazul în care se mărita o văduvă, ea”nu îmblă cu cunună pe cap, ci e legată. De asemenea dacă fata nu mai e pruncă, e tăroasă, adecă a păcătuit cu cineva şi această stare e evidentă ”.6 în Ţara Oaşului găteala capului la mireasă se constituie din două categorii de elemente distincte: 1- părul, împletit după o tehnică arhaică, într-o structură cu totul particulară şi originală, neîntâlnită în nici o altă parte a ţării; 2- seria elementelor de împodobirexunună, zgărzi,, salbe de bani, şiruri de mărgele, flori artificiale şi naturale. Toate aceste elemente de podoabă constituie împreună un ansamblu decorativ complex dar unitar, cusut cu cea mai mare grijă peste întreaga împletitură a părului. “Cea mai îndemânatică meşteriţă consacră cel puţin cinci-şase ore de lucru numai pentru împletirea pămlui şi tot atâta pentru aranjarea elementelor de podoabă”.7 Cununa miresei, în formă tronconică, era confecţionată din lână sau catifea, având o înălţime de 15-20 cm. Pe acest fond erau aplicate zgărzile (sau fodrele) şi barşonele, în două forme distincte: unele drepte şi lungi până la 30-40 cm, altele cu marginile colţurate, rânduite în alternanţe de forme şi decor, separate prin şiruri de mărgele, salbe de bani(”husoşi”), ’’bumbuşti” din flori artificiale şi ’’struţuri” din flori naturale. în policromia acestor elemente, alb, galben, verde, albastru, predomină culoarea roşu. Găteala miresei odată finalizată, o aduce pe tânăra fată în centrul atenţiei tuturor, urmând ca ea să participe activ la toate ritualurile specifice nunţii. Dansul miresei cu fetele din sat, cu participare exclusiv feminină, este însoţit de oraţii care o îndeamnă spre meditaţie asupra urmărilor actului la care s-a angajat: ”Măi Mări de-acum-nainte, Cărările ţi-s oprite Numai două-s nepostite: în grădină după casă, La fântână, după apă, Şi la mă-ta câte-odată!”(Ţara Oaşului) sau ’’Mireasă nu hi nebună A zbghera după cunună! Lasă-zbghere celelalte, C-o rămas nemăritate!...” 0 I.Muşlea, Cercetări folclorice în Ţara Oaşului, 1932, p. 153 7 Gh.Focşa, Spectacolul nuntii în Tara Oaşului, manuscris
