Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
630 Daniela Oltean “Mireasă cununa ta, Sta în cui ş-o rugina!” ’’Ştiu că-n locu cununii Fi-or multe lacrimii... în locul mărgelelor Fi-or dosul palmelor...!” Din categora simbolurilor tradiţionale caracteristice nunţii (şi nu numai), fac parte şi colacii. Reproducând forma’geoidă a divinităţii primordiale”, respectiv sfera originară, colacul ritual este”simbolul Soarelui sau al Lunii, semnificaţie susţinută prin ornamentele sale care transfigurează o hierogamie cosmică”.8 Prin aceste atribute colacul, la fel ca şi cununa, stabileşte legăturile dintre cer şi pământ, dintre Divinitate şi oameni. în tradiţia românească colacul este simbolul fertilităţii, belşugului, fiind nelipsit din ritualul nunţii, unde ”are multiple semnificaţii simbolice”(Soare, Lună , vulvă feminină, etc.) şi funcţii magico-rituale”.9 Colacul este cel care a dat numele său momentului de întâlnire a mirelui cu mireasa, însoţit de urări şi schimburi de colaci, moment numit colăcărie. în Ţara Oaşului pregătirea colacilor pentru nuntă se constituie într-o adevărată artă menită să pună în evidenţă iscusinţa şi talentul artistic al creatoarelor. însoţind pe parcursul nunţii diferitele ritualuri, colacii sunt clasificaţi în: colacii mirelui, colacii miresei, colacii “puilor miresei”, colacii nănaşilor, colacii verişorilor, colacii soarelui, oferinduli-se chiar un moment special numit ’’giocul colacilor”. După căsătoria religioasă, ajunşi la casa miresei, doi feciori ţin în mână colacii de la cununie pe sub care trec mirele, mireasa şi naşii. Intrând în casă înconjoară cu toţii masa, stegaşul lovind cu steagul în masă, pentru aducerea colacilor. Urmează ’’răspunsul colacilor”, tarostele zicând: ”Hei, socăciţă hăi, Ce-i a-mpăratului ş-a’mpărătesî Să hi-e pe faţa mesî!” Se aduc cei doi colaci mari şi se aşează pe masă. Socrii mirelui aruncă colacii în sus lovindu-i de meşter-grindă, ţâpurind: ”Nici-i Turn tulburat Nici mnirele supărat! Nici-i Valea tulburată Nici mnireasa supărată!” Bătaia colacilor de grindă continuă, iar nuntaşii chiuiesc adresându-se mirelui şi miresei: ”Dă cu colacii de grindă, Ca mnireasa noastră-i mândră! ”10 Ion Muşlea descria acest ritual în urma cercetărilor efectuate în Ţara Oaşului, oferind ca exemplu ceremonialul unei nunţi din localitatea Bicsad. ’’Aici se pune un scaun înaintea casei, pe care se aşează o “ştergură”, o pâine de grâu, şi un ”uol cu apă”.. .’’tarostea” strigă: ”Să zină doi veri la colac!” * Ivan Evseev, op.cit., p.91 a Ivan Evseev, op.cit., p.91 10 V.Scurtu, Cercetări folclorice în Ugocea românească, 1942, p.48-49
