Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
508 Nae Antonescu Szabó din Cluj şi transportată acolo. în anul 1922 s-a înfiinţat Sindicatul gazetarilor din Cărei, prilej cu care Gheorghe Dărăbanth a fost adoptat ca"secretar executiv" cu scopul de a redacta statutele. De asemenea săptămânalul Gazeta de luni relatează despre Adunarea generală a învăţătorilor din Cărei, ţinută în ziua de 15 mai 1922 la care a participat şi Dariu Pop(l 887- 1965), revizor şcolar judeţean. Se relatează şi despre o vizită a lui Nicolae Iorga la Satu Mare în ziua de 20 iulie 1922, ocazie cu care a conferenţiat despre Graniţele naţionale si politice, marele istoric a întreprins atunci o călătorie de studiu în întreaga Transilvanie. Este reflectată îndeosebi bogata activitate a învăţătorilor. Astfel institutorul Vasile Şuta a rostit la Moftinul Mic conferinţa Rolul social al învăţătorului după război. Nu este uitată nici activitatea culturală a Societăţii Sentinela de nord din fruntaşa comună Sanislău, care a făcut o primire cordială unei societăţi Junimea sătmăreană şi este consemnată moartea lui Andrei Bârseanu la 20 august 1922. Gazeta de luni a avut numeroşi colaboratori: Gregorie Şimonca, Comei Abrudan, prof. A. Fechete, loan Soranu, dr. Comei Pop, Vasile Şuta. Ultimul număr al Gazetei de luni a fost imprimat la 25 septembrie 1922, la cel de al treizeci şi unulea număr. NEAMUL NOSTRU. La doi ani de la încetarea apariţiei Gazetei de luni începe să se imprime la Cărei Neamul nostru. începând cu data de 1 martie 1924, cu statutul de gazetă culturală informativă, cu o periodicitate săptămânală. Este redactată de un comitet al cărei redactor responsabil este Ludovic Vida. Redacţia săptămânalului careian: strada Pintea Viteazul nr. 15 iar administraţia în localul Prefecturii, camera patru, la parter. S-a imprimat la tipografia Kölcsey, în patru pagini. A apărut până la data de 29 februarie 1927. Programul gazetei Neamul nostru era de a sprijini manifestările culturale şi politice româneşti, de a cultiva sentimentul naţional folosind exemplul virtuţilor istorice, în spiritul adevărului, pe deasupra partidelor politice şi, desigur, de a informa populaţia cu ştirile curente ale deceniului al treilea al veacului nostru. La începutul apariţiei avea, din când în când, şi câte o pagină literară, dar numai cu reproduceri din alte publicaţii periodice din ţară, mai cu seamă din clasicii literaturii române. între timp au apărut şi unii colaboratori locali, unii dintre ei cu preocupări literare: preotul Ştefan Tăsiedanu, parohul greco-catolic din satul Ciumeşti, originar din părţile arădene. El publică proză literară tradiţională, aşa cum o practica şi Grigore Pop, întâiul redactor al Sentinelei române din Sanislău. O schiţă intitulată, în umbra nopţii semnează George Popovici, care-şi încearcă şi talentul de versificator. George Stănescu inspirat de lirica lui Grigore Alexandrescu scrie poezia intitulată Noului an. Cum era şi firesc Neamul nostru publică şi folclor regional la îndemâna îndeosebi a învăţătorilor, care aveau un adevărat cult pentru aceste creaţii populare, culese de pe Valea Ierului. Traian Mezei-Cîmpeanu tipăreşte poezii populare culese din satul Hotoan. O colaborare sistematică are Leontin Ghergariu (1897-1980), mai cu seamă evocând trecutul copilăriei sale, în textul Cum era mai de mult . aducând la suprafaţa actualităţii vremurile de odinioară. Tipăreşte şi poezii populare din colecţia sa iar în anul 1925 devine redactoml gazetei Meseşul din Zălau unde era profesor. La colaboratorii locali se adăugau şi cei din Oradea, oraş spre care tindeau mulţi dintre intelectualii români din nord-vestul ţării, mai cu seamă spre vestitele şcoli bihorene. Astfel G. Bacaloglu, directorul revistei Cele Trei Crişuri. semnează articolul Mişcarea culturală în judeţul Satu Mare (II, 1927, nr.7 din 14 februarie, pag.l) iar George A. Petre, care a vizitat de mai multe ori oraşul Cărei, a publicat poeziile Iubirea şi Scrisoare tristă. creaţii de noviciat artistic, în forma tradiţionalistă.
