Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
Istoria presei careiene 509 Neamul nostru anunţă apariţia revistei bisericeşti "Vestitorul" din Oradea în anul 1925, organ oficial al diecezei române unite şi tot în acea vreme Neamul nostru deschide o polemică - discuţia cu gazeta Satu Mare. în legătură cu problema limbii literare româneşti folosită în regiune. Gazeta Satu Mare a criticat aspru limba folosită de săptămânalul careian. Un rol important al Neamului nostm a fost acela de a milita pentru întemeierea unei librării şi tipografii româneşti în Cărei. Potrivit acestui deziderat s-a ţinut o consfătuire în ziua de 9 octombrie 1924 stabilindu-se membrii fondatori care vor întemeia amintita librărie: dr. Emil Coconeţ, prim notar, loan Cheri, directorul liceului "Vasile Lucaciu", Leontin Ghergariu, directorul liceului din Zalău, dr. Adrian Marchiş, directoml spitalului careian, prof. Augustin Osian, Gh.Pteancu, director de şcoală primară, Ludovic Vida, protopop. în anul următor s-au continuat acţiunile în legătură cu înfiinţarea tipografiei româneşti în Cărei şi paralel cu aceste manifestări s-a cultivat şi ideea ridicării unei statui lui Simion Bărnuţiu în Cărei, oraş în care şi-a urmat studiile liceale între anii 1820-1825. Neamul nostm a oglindit şi viaţa economică a părţilor careiene: inundaţiile din comuna Moftinu-Mic în anul 1924, probleme în directă legătură cu creşterea vitelor şi, mai cu seamă a vaccinării lor, criza de numerar şi multe anomalii ale reformei agrare. Unele probleme de politică internă sunt în atenţia gazetei. Astfel, în anul 1925 se protestează împotriva transferării Administraţiei financiare din Cărei în Satu Mare. Pavel Pavel, atunci student la drept şi redactor al ziarului Patria scrie despre soarta românilor de peste hotare. Neamul nostm anunţă şi principalele decese ale timpului: moartea lui loan Slavici; Ioachim Ghergariu, înhumat la Terebeşti, unde fusese preot şi membru al Astrei şi priceput conferenţiar; apoi Romul Marchiş, protopopul Careiului; loan Cheri, directorul liceului'Vasile Lucaciu", căruia îi urmează la conducere Aurel Coza, născut în Pribileştii Sătmarului. Venise la Cărei de la Baia Mare. în numărul de Crăciun al anului 1920 are şi o colaborare, Gânduri de Crăciun la graniţa ţării. Sosirea la Cărei a lui Aurel Coza produce o modificare substanţială a calităţii jurnalistice. Chiar la începutul anului 1927 Aurel Coza publică articolul întitulat Altul este drumul, semnificativ chiar prin titlu: societatea careiană este invitată să se trezescă din amorţire, forţele creatoare, atâtea câte există, să se unească în jurul altarului culturii, să sprijine societăţile:Astra.Cercul civilo-militar: Societatea Sf.Pavel. Cu data de 1 martie 1927 redacţia Neamului nostru anunţă întreruperea apariţiei, după trei ani de rodnică activitate. Alţi colaboratori :Ioan Soranu, Gh.Mocanu, G.P.Dărăbanth. SENTINEL A DE NORD apare la trei luni de la imprimarea la Bixad a publicaţiei Tara Oaşului redactată de plugarul Iacob Gherman, ajutat de revizorul şcolar Dariu Pop. I-a urmat deci acestei reviste pentru săteni, Sentinela de nord cu redacţia în fruntaşa comună Sanislău, cu un bogat şi frumos trecut cultural, mai cu seamă din perspectivă memorandistă. Sentinela de nord apare în iunie 1925 cu redacţia în comuna amintită şi se imprima la o tipografie din Cărei. Redactor a fost Grigore Pop, persoană apropiată unor preocupări literare. Revista s-a tipărit până în decembrie 1925, în şapte numere, ultimul imprimat în atelierele Convorbirilor literare din Bucureşti. Publicaţia Sentinela de nord a fost marcată de un puternic curent iluminist, de ridicarea materială şi morală a poporului român, îndeosebi a satelor noastre din Crişana în primul deceniu de după Unirea din 1918. Iniţiativa a fost a tinerilor studenţi, acei învăţăcei care au plecat la studii în altă parte, "pentru a câştiga cunoştinţe" ca, mai târziu, să se
