Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
500 Eugen Glück multe cărţi oglindesc străduinţele referitoare la organizarea şi înbunătăţirea programei analitice a şcolilor româneşti. Ideile respective au fost difuzate atât prin regulamente oficiale cât şi materiale de îndrumare. Cunoaştem trei tipărituri de acest fel însumând cinci exemplare. “Regulele scolasticesti” au fost publicate în două ediţii în 1806 şi 1816. Dimitrie Ţinchindeal a oferit publicului “Arătare despre starea acestora nouă introduse scholasticesti învăţături ale naţiei româneşti”. Buda 181321. îmbunătăţiri metodologice au fost promovate prin tălmăcirea unei renumite lucrări a lui Villaume de către Naum Petrovici, cu titlul “Pedagogia si methodicaia” (Buda, 1818). Tot acolo şi în acelaşi an, a văzut lumina tiparului şi îndrumătorul “Manuductor pentru învăţători sholasticesti”. în sfârşit, am dat de urma lucrării lui Damaschin Bojincă “Dregătorul bunei creşteri “. întocmită cu acelaşi profil22. Alături de aprovizionarea comunităţilor bisericeşti româneşti cu cărţile de cult, o sarcină fundamentală a tipografiilor în funcţiune în bazinul intracarpatic, a fost aprovizionarea şcolilor cu manuale. O sarcină prioritară a constituit editarea abecedarelor, numite “Bucoavne”. Au fost găsite trei ediţii din anii 1787,1793, 1797, prima provenidn de la Blaj, iar celelalte două de la Sibiu23. Cunoştinţe mai elevate au constituit obiectul unor lucrări care căutau să ofere îndrumări pentru îmbunătăţirea compunerii. în această direcţie în 1803 a fost publicată la Sibiu “învăţătură foarte folositoare pentru facerea răvaşului sau scrisoarelor”. găsită în două exemplare. Acelaşi subiect este abordat şi în “Ducere de mână către frumoasa scriere românească” (Buda 1811), identificat tot în două exemplare24. De asemenea în două exemplare poate fi studiat îndrumătorul redactat de Constantin Diaconovici-Loga “Orthografie”, multiplicată la Buda, în 1818. Aceluiaşi autor de seamă i se poate mulţumi şi “Gramatica românească”, Buda 1822, disponibilă în două exemplare. Ambele biblioteci budapestane studiate dispun de “Gramatica românească" a lui Radu Tempea, apărută la Sibiu, în 1797. Paul Iorgovici a elaborat “Observaţii de limbă românească”, de fapt o disertaţie filologică, difuzată în 179925. Cunoaşterea istoriei, respectiv predarea ei, a urmărit P. Kenghelat, prin redactarea cărţii intitulată “Istorie universală” / part. I. /, ce a ieşit din tipografia din Buda în 1824. De fapt, textul original a fost întocmit sârbeşte şi apoi, tradus în româneşte. în domeniul geografiei apare “Gheografia sau scrierea pământului”, de I. Theodorovici, publicată la Buda, în 1814 şi 1815, în patru fragmente. în sfârşit, a fost cuprinsă între obiectele programelor analitice şi matematice ceea ce a generat un necesar de manuale. Deocamdată, necesarul a fost descoperit prin traduceri. S-au putut vedea în două exemplare manual “Povătuire către învăţătura săcoatei sau arithmetică”. imprimată în 1805. în 1822 a succedat “Povăţuire către aritmetică”26. în studiul limbilor străine, în mod natural în Transilvania, a existat interes prioritar faţă de însuşirea limbii germane. Nu în ultimă instanţă necesitatea cunoaşterii limbii germane era corelată şi de faptul că era limba oficială a armatei cezaro-crăieşti. Macedoromânul Gheorghe Roja în 1808, a căutat să-i sprijine pe confraţii lui, obişnuiţi cu scrierea greacă, să poată trece la cea românească cu litere latine. Opera lui purta titlul “Măiestria ghiovăsirii româneşti cu litere latine”.în două ediţii (1821, 1823) şi patru 21 Ibidem, 118484, 198559, E K F C 5057, F e 580. 22 O Sz K 305851, 308294, 801396, VI Paed 5083, E K. 07435 23 O Sz K, 323949, 801470, 86525. 24 Ibidem, 323288, II. Graph 400, E K , F C 52/ 3,6, 11. 25 O Sz K 802583, 821935, 185, 192, 1952/ 135049, XII Lit. 536/ 1, E K, H C 2557,2644. 26 O Sz K III Geo 410, Math 407, VI Paed 1162 a, 1952/ b 7779, EK, GA 6477
