Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
50 Carol Kacsó felului pieselor descoperite la Călineşti, sursa de informaţii de cea mai mare încredere este manuscrisul istoricului maramureşean, confirmat în bună parte de datele comunicate de J. Hampel. Pe baza acestora se poate conchide că la Călineşti au fost descoperite o spadă cu cupă la mâner, mai multe celturi, două seceri, 12 brăţări (două dintre ele, cu diametrele de 11,5 cm, par a fi fost totuşi verigi de picior), patru plăci de centură, o turtă de bronz. Spada a ajuns în colecţia Mihályi, de aici la muzeul din Baia Mare (nr. inv. 202), de unde a fost transferată, la ordin, la Bucureşti, astăzi aflându-se în colecţia Muzeului Naţional de Istorie (nr. inv. 69 742). Două celturi, două seceri, nouă brăţări, două plăci de centură şi o turtă de bronz au intrat în colecţia Liceului reformat din Sighetu Marmaţiei. Soarta lor, ca şi a pieselor ce n-au fost achiziţionate pentru această colecţie, rămâne necunoscută. Cei mai mulţi dintre autorii care s-au ocupat de aceste descoperiri le atribuie, în special pe baza datelor lui J. Hampel, unui singur depozit. în sprijinul acestei atribuiri ar putea fi invocată şi informaţia că piesele, inclusiv spada, au fost descoperite pe proprietatea lui J. Jurka. împotriva includerii spadei într-o descoperire comună cu celelalte piese de la Călineşti pledează însă diferenţa cronologică dintre ele. Spada se încadrează în mod cert în perioada Moigrad (HaB1). Pentru datarea celorlalte piese, care aparţin cu certitudine, după cum ne asigură I. Mihályi, unei deoperiri unitare, avem la dispoziţie doar descrierea sumară a unora dintre ele. Atât brăţările cu secţiunea pătrată, cât şi cele cu secţiunea rotundă, ornamentate, sunt caracteristice mai ales perioadei Uriu (Reinecke BC - BD), dar nu lipsesc nici din depozitele perioadei Suseni (Ha A). Este de remarcat că descoperirea de la Călineşti este singura din Maramureş în care apar brăţări cu secţiunea pătrată, în schimb brăţările cu secţiunea rotundă sunt prezente în numeroase depozite, unele formate exclusiv din această categorie de podoabă. Secerile, probabil cu limbă la mâner, sunt, de asemenea, caracteristice ambelor perioade, ca de altfel şi plăcile de centură, acestea din urmă fiind totuşi mult mai numeroase în depozitele din Ha A41 42. Pentru o încadrare mai precisă a depozitului de la Călineşti hotărâtoare ar fi tipurile sau variantele de celturi cu care erau asociate piec e menţionate. Din păcate, tocmai despre ele lipsesc orice fel de informaţii suplimentare. întrucât în nici unul din depozitele de tip Uriu-Opâlyi din Maramureş nu se Tăsesc plăc le centură, pare totuşi mai probabilă datarea depozitului de la Călineşti în doada Ha aşa cum a fost inseriat şi de M. Petrescu-Dîmboviţa. Concluzionând cele relatate despre descoperirile de bronzuri de la Călineşti apărute în deceniul şapte al secolului al XDi-lea, se poate afirma că aici au ieşit la iveală, la date apropiate, un depozit de bronzuri, din care o parte a pieselor a ajuns în colecţia Liceului reformat din Sighetu Marmaţiei, şi o spadă de bronz, care a fost achiziţionată de I. Mihályi. în ceea ce priveşte informaţiile pe care le-am furnizat lui M. Petrescu-Dîmboviţa, este evident că ele se refereau la conţinutul real al depozitului descoperit în 1862/1863 la Călineşti, care au fost însă, dintr-un motiv pe care nu îl cunosc, doar parţial redate. în ceea ce priveşte informaţiile primite de acelaşi autor de la M. Rusu, potrivit cărora ar fi posibil ca de la Călineşti să mai fi provenit o descoperire închisă de care să aparţină şi spada cu 41 Rusu 1963, 192; Alexandrescu 1966, 128 sq.; Kacsó 1977 a, 152; Chicideanu 1983, 14 sqq.; Bader 1991, 149. 42 Kemenczei 1991,40; Kacsó 1995 b, 105.
