Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
372 Viorel Ciubotă Kohn Móric, probabil cu gândul la teribilele represalii care ar fi putut să urmeze împotriva românilor din teritoriile încă ocupate de bolşevici (Sătmarul, Crişana şi Ardealul). Dar în acelaşi timp credem că intervenţia lui Iuliu Maniu se datora şi spiritului de dreptate care îl domina ştiind faptul că tatăl lui Kun Béla nu făptuise nimic împotriva noii stăpâniri, fiind arestat şi internat doar pentru calitatea lui de părinte a conducătorului bolşevic1 . în 16 aprilie 1919 Kohn Móric, în urma ordinului Comandamentului Trupelor din Transilvania a fost pus efectiv în libertate reîntorcându-se acasă la Nimigea de Jos2. Ştirea arestării şi internării lui Kohn Móric a provocat, după cum bănuise şi Iuliu Maniu, o reacţie imediată din partea bolşevicilor maghiari care chiar în timpul începutului ofensivei româneşti din 15-16 aprilie 1919, au arestat şi transportat la Budapesta rudele lui Iuliu Maniu rămase în afara liniei de demarcaţie: Clara Maniu (mama), Cornelia Maniu (soră) şi Romul Erdélyi (verişor). Ştirea aceasta era reprodusă de ziarul "Dimineaţa" care o prelua de la Biroul de presă iugoslav: "Când trupele secuieşti au aflat că români au arestat pe părinţii lui Béla Kun au pretins ca să fie arestată şi familia lui Iuliu Maniu"3. Este sigur că timp de mai multe zile nu s-a ştiut absolut nimic despre soarta celor 3 rude ale lui Iuliu Maniu. Ziarul "Patria" se întreba în 24 aprilie "Ce-i cu mama d-lui Maniu?", ştiind doar că doamna Maniu şi o nepoată au fost arestate şi duse la Marghita, de unde nu se mai ştia ce s-a întâmplat cu ele4. Mai bine informat era Grupul de Nord care într-o telegramă din 18 aprilie informa Comandamentul Trapelor din Transilvania că mama lui Iuliu Maniu a fost dusă la Debreţin şi de acolo la Budapesta, unde a fost internată într-un hotel5 6. Abia în 29 aprilie 1919 odată cu reîntoarcerea din prizonierat a sublocotenentului Ferechiu din Divizia 7-a s-au aflat date exacte despre soarta radelor lui Iuliu Maniu. Ei fuseseră arestaţi de trapele secuieşti în Şimleu Silvaniei, de unde cu un vagon de vite fuseseră expediaţi pe rata Valea lui Mihai - Oradea spre Budapesta. Aceste date au fost comunicate şi d-lui Iuliu Maniu cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Debreţin în ziua de 29 aprilie 1919s. Soarta familiei lui Iuliu Maniu a provocat aşa cum era de aşteptat reacţia celor mai înalte foruri civile şi militare româneşti. încă în 23 aprilie 1919 Marele Cartier General Român prin ordinul 99 transmis Comandamentului Trapelor din Transilvania cerea ridicarea ca ostatic a tatălui lui Kun Béla şi somarea comandamentului maghiar de a "înapoia de îndată pe doamna Maniu în schimbul părintelui lui Béla Kun"7 . Inclusiv Ion. I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi al afacerilor străine, aflat în acea perioadă la Paris îi aminteşte lui M. Pherechyde, ministru fără portofoliu, să ameninţe pe unguri cu represalii dacă se întâmplă ceva ostaticilor români şi în special mamei lui Iuliu Maniu8. Deasemenea problema ostaticilor români a constituit şi obiectul tratativelor româno-ungare din 2-3 mai 1919. în condiţiile de armistiţiu din 3 mai 1919 ale conducerii 'Ibidem şi loc.cit., f. 18 şi 20. 2 Loc.cit., f. 18. 3 "Dimineaţa", anul XVI, nr. 4671/2 mai 1919, p.4. 4"Patria", an I, nr. 57/24 aprilie 1919, p. 3. 5 Arh. M.Ap.N., C.T.T., dos. 35/1919, f. 28. 6 loc.cit., f. 47. 'loc.cit., f. 47. ' 8 Gh. I. Brătianu, Acţiunea politica şi militară a României în 1919 in lumina corespondentei diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu, Bucureşti, 1939, p. 58. Din contextul documentului reiese că telegrama datează după 27 aprilie 1919 când divizia secuiască s-a predat armatei române.
