Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)

Istorie

Documente inedite privind schimbul de oststici de la Tiszafüred

373

militare române se cerea la punctul 11: "Trimiterea acasă imediat a tuturor prizonierilor de război, a ostaticilor, precum şi a populaţiei evacuate de trupele în retragere..."' .

între timp la 3 mai 1919 tatăl lui Kun Béla, este arestat din nou şi internat într-un hotel din Făgăraş, făcând o escală la Sibiu unde i se ia şi un interviu publicat în ziarul "Patria", de unde rezultă că el era împotriva ideilor comuniste ale fiului său pe care de astfel nu-1 mai văzuse din anul 19161 2.

în acelaşi timp se fac primele tentative ale Gmpului de Nord de a intra în contact cu tabăra adversă. Prima încercare este eşuată datorită faptului că "Parlamentari ofiţeri sau intelectuali (maghiari n.n) n-au voit niciunul ca să primească să meargă la gărzile roşii de care au o aşa mare oroare încât preferă a muri decât a se duce ca parlamentari. Ofiţeri români ca parlamentari nu s-au putut trimite deoarece inamicul nu a fost constituit decât din bande neregulate fără un comandament responsabil cu care să se poată parlamenta..."3.

A doua încercare de contact a avut loc în dată de 5 mai 1919 când s-au trimis doi parlamentari civili unguri (Hodossy Lajos şi Mengeld Gniszter) din Debreţin pe la Szolnok. Ei nu au putut trece podul de peste Tisa, datorită faptului că "garda roşie maghiară împuşcă asupra tuturor neţinând cont de steagul alb...". Mai mult comandantul Regimentului 3 Vânători (colonelul Traian Constantinescu) nu le-a permis să treacă deoarece nu avea acceptul superiorilor săi. Trebuie menţionat că între 3-6 mai 1919 la Szolnok au avut loc lupte violente între tmpele bolşevice şi garda albă care a reuşit să pună mâna pe oraş4 . Aceasta era de fapt motivul pentru care colonelul Constantinescu a refuzat să permită trecerea celor doi parlamentari.

La sugestia generalului Hanzu, comandantul Diviziei 16-a, se pare că cei doi parlamentari au fost expediaţi pe la Miskolc- Tokay, trecând prin zona de ocupaţie cehoslovacă5.

Răspunsul Comandamentului suprem maghiar datează din 17 mai 1919 şi a ajuns la Comandamentul Trupelor din Transilvania în 18 mai 1919. în el se accepta schimbul de ostatici propus de români, acesta urmând să se desfăşoare în data de 22 mai, ora 9 la podul de la Tiszafüred6.

Schimbul de ostatici a fost aprobat de către Marele Cartier General în data de 9 mai 1919 printr-o telegramă semnată de generalul de divizie Henric Cihoscki, subşef de stat major, adjunctul generalului Prezan7 . S-a hotărât de asemenea ca toţi membrii familiei lui Béla Kun să fie trecuţi pe celălalt mal al Tisei, pentm ca acolo, cei care nu voiau să părăsească România să dea declaraţie în scris în faţa delegaţilor bolşevici, cum era cazul lui Gal Béla, care nu voia să meargă la Budapesta. Oricum schimbul de ostatici nu s-a efectuat în ziua de 22 mai din cauza întârzierii cu care au fost trimişi membrii familiei Kun la Grupul de Nord. Ei vor sosi la Tiszafüred abia în 23 mai ora 7.30, iar schimbul ostaticilor sa făcut doar la ora 15 deoarece între timp mama lui Iuliu Maniu fusese retrasă de la pod.

Din partea română la schimb a participat sublocotenentul Savu din Divizia 16-a care a preluat pe membrii familiei lui Iuliu Maniu şi încă "vreo 70 ostatici români şi

1 G.D. Mărdărescu, Campania pentru desrobirea Adealului şi ocuparea Budapestei, (1918-1920). Bucureşti, 19- 21, p. 74-75 şi Desăvârşirea unităţii nationale statale a poporului român. Recunoşterea ei internaţională 1918, vol.lll, Bucureşti, 1986, p.363.

2 "Patria", an I, nr. 68/9 mai 1919. Interviul .este reprodus şi în ziarul "Unirea" din 11 mai 1919

3 Arh. M.Ap.N., C.T.T., dos. 35/1919, f. 33.

4 Tradiţii de solidaritate revoluţionară româno-ungară. 1884-1946 documente şi amintiri, Bucureşti, 1979, p.317.

5 Arh. M.Ap.N., C.T.T., dos 35/1919, f. 39.

6 loc.cit., f. 52-54.

7 loc.cit., f. 59.