Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
370 Maria Ormos această acţiune plângerile sunt nenumărate, care datorită volumului foarte mare nici nu merită să fie prezentate. CNM în cazul în care a primit plângerile, care veneau în scris, a protestat, a atenţionat, dar conducătorii CN locale s-au supărat declarând că ei şi-au făcut datoria faţă de ţară, asigurând prin recvizări cele necesare traiului populaţiei localităţii pe care o reprezintă. Erau cazuri în care s-a declarat că totul s-a făcut în “locul statului care era incapabil” să ia măsurile necesare pentru binele populaţiei. Aici însă s-a spus adevărul. Autorităţile însă repede şi-au dat seama că CN nu dispuneau de nici un drept legal de a se amesteca în activitatea acestora. Au înţeles că expresia de “control" a CN nu are nici un sens, nici un temei. Acest proces a început la mijlocul lunii noiembrie, în paralel cu degradarea CNM. La 2 decembrie a fost o circulară, conform căreia CN nu are dreptul să se amestece în problemele de administraţie. A urmat perioada de tranziţie, când CN au încercat să lupte pentru drepturi. A început un val de reproşuri spre CNM că nu au primit îndrumări, ajutor, că le-au fost luate mijloacele prin care ar putea desfăşura o muncă eficientă. Acestea însă s-au dovedit a fi fără nici un rezultat, şi CN încetul cu încetul s-au autodizolvat, încetăndu-şi activitatea. In ianuarie 1919 a fost dizolvat Biroul CNM. La aceasta trebuie adăugat ordinul ministrului de interne din 13 februarie, când acesta a prevăzut dizolvarea CN locale. în urma desfiinţării acestora guvernul republican şi democraţia burgheză şi-au pierdut sprijinul maselor.
