Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
356 Sorin Hendea ultimul an al războiului, este explicabil dacă ţinem cont de amploarea pe care a avut-o acest război, de prelungirea lui neaşteptată şi de toate greutăţile şi lipsurile care însoţesc o asemenea conflagraţie mondială. în Bihorul anilor 1916-1917 scăderea numărului elevilor este semnificativă, ajungându-se până acolo încât prelegerile să fie cercetate de un număr de numai 7393 elevi183 184. După cum s-a mai arătat pe parcursul acestei lucrări, după anul 1917 situaţia se va îngreuna şi agrava mult, observându-se o uşoară ameliorare spre sfârşitul anului 1918, atunci când înfrângerea Puterilor Centrale era iminentă iar lupta de eliberare a popoarelor subjugate luase proporţii. Sfârşitul războiului, la 11 noiembrie 1918, nu a însemnat şi sfârşitul operaţiunilor militare în aceste regiuni. Este cunoscut faptul că aici s-a instituit o adevărată teroare care a mai durat câteva luni, căreia îi va pune capăt campania de eliberare a armatei române. în acest fel au ajuns zilele de 19 şi 20 aprilie adevărate zile de sărbătoare, ele amintind de eliberarea Beiuşului istoric şi a Oradiei Mari. Până la momentul eliberării însă, au fost înregistrate nenumărate momente de încordare şi pentru învăţământul confesional românesc. Despre realităţile care au caracterizat învăţământul confesional ortodox românesc din Protopopiatul Beiuş în această perioadă, aflăm din "Raportul" întocmit de către inspectorul şcolar Petru E. Papp, în iunie 1919, pe care-1 adresează Consistoriului gr.-ort.rom. din Oradea Mare. Citind printre rânduri acest deosebit de interesant şi valoros document de arhivă, avem ocazia să aflăm, printre altele, că "anul acesta şcolar a fost unul cu cele mai puţine rezultate posibile, deoarece îndată după începerea prelegerilor a izbucnit gripa spaniolă, în urma căreia prelegerile au fost sistate până în luna Faur. în alte sate şcoala n-a mai putut fi redeschisă, fiindcă ne-au năpădit Săcuii — pe la sfârşitul lui Faur - mai pe urmă comuniştii, şi noi stăm sub o continuă teroare (subl.ns.-S.H.). Deşi a venit apoi armata română şi dezrobirea noastră naţională, ţăranii rămânând foarte în urmă cu lucml câmpului, nu s-a mai putut produce o stare normală în mersul învăţământului, aşa că numai la un număr neînsemnat de şcoale s-a dat examenul final. (subl.ns.-S.H.) "IS4. Documentul amintit are o valoare istoriografică deosebită, surprinzând, cu o sumedenie de exemple, consecinţele nefaste pe care le-a lăsat în urma sa acest război. Ne reţine atenţia în continuare "Circulara"185 pe care vicarul episcopal Roman R. Ciorogariu o lansează în iulie 1919 de la Oradea Mare tuturor oficiilor protopresbiterale şi parohiale, aflate sub jurisdicţia Consistoriului ortodox român din Oradea Mare. La rândul său, un document foarte interesant, acesta ne furnizează informaţii cu privire la desfăşurarea învăţământului în anul şcolar 1919-T920. Aflăm astfel că "limba maghiară, dimpreună cu istoria, geografia şi constituţiunea Ungariei se scot din învăţământul primar", iar în locul acestora se introduce în mod obligator, Istoria dimpreună cu Geografia şi Constituţiunea ţărilor locuite de Români". Mai mult decât atât, se pledează pentru ridicarea învăţământului confesional, pentru sprijinirea acestuia de către stat, pentru o salarizare corespunzătoare a învăţătorilor confesionali, astfel încât din acest punct de vedere "să nu fie nici o deosebire între învăţătorul confesional şi învăţătorul de stat". Acelaşi Roman R. Ciorogariu insistă, în "Circulara" din august 1919186, pe o serie '“Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial ... din anii 1918 - 1920, p. 232 184 D.J.B.A. ti., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 167, f. 5-6; 185 Ibidem, dos. 168, f. 154; 186 Ibidem, dos. 164, f. 198;