Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 353 considerare o serie de sugestii şi revendicări ale unor lideri politici români sau ale unor intelectuali de marcă, privind învăţământul în limba maternă. Astfel şi demersul ilustrului intelectual, Dr. Aurel Lazăr, privind modelarea copiilor, impunându-se ca o necesitate, considera domnia sa "ca şcoala să ia în considerare limba lor maternă, valorile culturale ce vor fi asimilate de copii şi particularităţile naţionale"164, demers ce va rămâne tară nici un rezultat pozitiv din partea guvernanţilor. Procesul de maghiarizare forţată a fost accentuat în anii acestui prim război mondial, loviturile pe care le-a primit învăţământul confesional românesc având urmări deosebit de grave. Despre amploarea acestui fenomen de deznaţionalizare vorbesc chiar şi unii maghiari cu idei reformatoare. Unul dintre aceştia este sociologul Iászi Oszkár, el considerând că degradarea umană şi deznaţionalizarea a mers până acolo încât "junkeiul maghiar de-abia consideră pe nemaghiari ca oameni; administraţia şi justiţia într-o limbă străină agravează năpăstuirea poporului; şcoala, care are drept scop maghiarizarea, menţinerea naţionalităţilor pe o treaptă inferioară. Nu numai ţăranii nemaghiari sunt asupriţi, ci şi intelectualii, dacă persistă a rămâne ataşaţi aspiraţiilor culturale şi politice ale popomlui lor. Intelectualul nemaghiar nu poate deveni funcţionar superior, - el este mereu boicotat de societatea maghiară. Este socotit «daco-roman» fiecare cetăţean care vorbeşte româneşte şi apără drepturile popomlui faţă de abuzurile funcţionarilor"165. Declaraţia acestui intelectual maghiar cu idei progresiste ne ajută a înţelege mult mai uşor gravitatea situaţiei din anii 1912-1919, imposibilitatea în care se găseau învăţământul confesional românesc şi biserica românească, de a reacţiona şi a se împotrivi la politica de lichidare a elementului cultural românesc, promovată de cercurile conducătoare de la Budapesta. în anii războiului politica statului maghiar a urmărit, ca şi coordonată principală, înrolarea forţată a învăţătorilor români. în acest fel era stopat fenomenul educaţional din şcolile confesionale româneşti, sau chiar mai mult, se deschideau noi posibilităţi de transformare a acestora în şcoli de stat, unde limba de propunere era maghiara. Primele recrutări şi încorporări forţate din rândul învăţătorilor români s-au realizat chiar în momentul izbucnirii războiului. întmcât anterior am mai făcut unele referiri cu privire la aceste aspecte, nu vom mai insista prea mult asupra acestor probleme. încercând o imagine de ansamblu a întregului Bihor vom constata că deja în anul şcolar 1914-1915 au fost concentraţi 48 de învăţători166, pentru ca în anul şcolar 1915-1916 numărul acestora să urce la 53167. în aceeaşi perioadă a anilor 1914/15 - 1915/16 se constată o agravare a situaţiei învăţământului confesional şi în Protopopiatul Beiuş, unde lucrurile "nu s-au schimbat înspre bine, ci dimpotrivă situaţia şcolii s-a agravat întrucât tot mai mulţi învăţători sunt chemaţi să-şi facă datoria pe câmpul de luptă"168. Interesant de urmărit sunt sursele documentare la care am avut acces, ele transmiţându-ne informaţii inedite cu privire la aceşti ani. Astfel, pentru anii următori, sursele documentare indică în unanimitate o creştere semnificativă a numărului învăţătorilor înrolaţi în armată. Aflăm că "situaţia şcolii s-a agravat (începând cu anul 1917 164 Ibidem, p. 21-22 165 *** ßjn jS[0rja Transilvaniei, voi. II, Bucureşti, 1961, p. 250 '“Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial ... din anul 1916, p. 123 167 Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial ...din anul 1917, p. 118 168 D.J.B.A.Nfond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 146, f. 274
