Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
352 Sorin Hendea cultură şi pentru o frumoasă şi creştinească viaţă sufletească"158. Vom mai aminti, de asemenea, implicarea senatului şcolar din Oradea Mare, în sensul de a contribui "la asigurarea echilibrului sufletesc şi material în sânul credincioşilor " şi în scopul de a crea "condiţiuni prielnice şcoalei, ca ea să poată funcţiona". în această ordine de idei, senatul şcolar a acţionat în direcţia angajării preoţilor "în slujba şcoalelor ai căror învăţători luptă sub flamurile ţării... "159. Dacă aceste sarcini trasate nu au putut fi îndeplinite întru totul, iar pe alocuri chiar deloc, aceasta s-a datorat unor factori obiectivi. Am aminti, în acest sens, greutăţile inerente care au copleşit întreaga societate, afectată de desfăşurarea războiului mondial, dar şi legislaţia maghiară în vigoare, cu un pronunţat caracter antiromânesc, precum şi viaţa politică maghiară în sine, cu toate schimbările de guvern din anii 1917-1918160. La toate acestea vom adăuga lipsa de înţelegere manifestată de cea mai mare parte a preoţimii ortodoxe româneşti şi neimplicarea ei energică în procesul educaţional, eschivându-se de la o îndatorire nobilă şi creştinească: educarea tineretului. Situaţia devine cu adevărat dramatică începând cu anul 1917, atunci când funcţia de Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii a fost încredinţată contelui Apponyi Albert, "unul din cei mai şovinişti conducători politici unguri, adversar încarnat al tuturor naţionalităţilor nemaghiare din fosta monarhie"161; cel care a iniţiat " o operaţie radicală în probleme şcolare". Numai apropierea sfârşitului războiului şi înfrângerile care s-au ţinut "lanţ", iminenta prăbuşire a Monarhiei austro-ungare, în condiţiile intensificării luptei de eliberare naţională a popoarelor oprimate, au determinat pe guvernanţi să lanseze ordinul cu nr. 202.600/1918, prin care se arată că "de acum înainte poate fi limba română, limbă de propunere în şcoalele elementare comunale şi confesionale, iar în clasele I şi II propunerea limbei maghiare se poate omite cu totul"162. Aceasta nu înseamnă însă că statul maghiar accepta sau agrea ideea desprinderii teritoriilor româneşti de sub propria-i stăpânire. învăţământul românesc confesional a înregistrat în această perioadă o continuă degradare. Această degradare nu are însă la bază numai izbucnirea războiului, ci, aşa cum s-a mai arătat, de vină este, în primul rând legislaţia maghiară în vigoare. Mai mult decât atât, vom afirma, cu toată convingerea, faptul că Budapesta a dus o politică dirijată de lichidare a şcolilor confesionale româneşti, creatoarele unei educaţii naţionale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum afirma pedagogul Ion Borcea, viaţa culturală influenţează asupra şcolii şi, ca atare, "şcoala românească din Transilvania are menirea de a păstra caracterul naţional al culturii, al limbii, al tradiţiilor şi vieţii poporului"163. Tocmai acest lucru nu a scăpat guvernanţilor maghiari, ei intenţionând să menţină, ca până atunci, popoarele nemaghiare într-un stadiu cultural inferior. Numai în acest fel puteau fi evitate mişcările naţionale şi revendicările politice, care ar fi putut uşor răsturna tendinţele de hegemonie ale imperialiştilor maghiari. în aceste condiţii nu mai trebuie să ne mire faptul că guvernanţii au omis a lua în 158 Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial din Dieceza română gr. ort. a Aradului ţinute în sesiunea ordinară din anul 1916, p. 120 l59Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial ... din anul 1917, p. 117 l60Este important de reţinut faptul că, după retragerea de la conducerea guvernului a lui Tisza István, în vara anului 1917, urmează un guvern “democratic”, condus de contele Eszterhăzy, înlocuit la scurt timp de un nou cabinet “democratic”, condus de Wekerle Sándor. l6lMircea Păcurariu, Politica statului ungar .... p. 165 162 D.J.B.A.Nfond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 160, f. 231 l63Vasile Popeangă, Şcoala românească din Transilvania ..., p. 17
