Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 351 O împrejurare identică este surprinsă în parohia Drăgoteni150, documentele parcurse subliniind faptul că "şcoala n-are locuinţă pentru învăţător ... nu e curăţită ... postul de învăţător e vacant". Situaţia nu se va redresa nici în anii următori, astfel încât, "în anul curent 1919 şi anul trecut 1918, prelegerile la şcoala noastră confesională sistează în lipsă de învăţător." în parohia Hidişel, la 1915 stagna "instrucţiunea" cu elevii obligaţi a frecventa şcoala confesională, întrucât "de vreo 10 ani (se găsesc - n.n.-S.H.) în lipsă totală de învăţător", precum şi "în lipsă de edificiu şcolar corespunzător legii în vigoare". Din această cauză s-a ajuns la înfiinţarea în parohie a unei şcoli comunale151. Lipsa învăţătorului este consemnată şi în parohia Mizieş. Din raportul preotului local, din august 1915, reiese că "în urma mobilizării învăţătorului, subscrisul am ţinut instrucţia în şcoală cu băieţii, în măsură ce mi-a permis agendele mele preoţeşti, iar cu finea anului am dat examenul final în regulă"152. Constituie o realitate incontestabilă faptul că şi în alte parohii au existat cazuri similare, când preoţii au înţeles necesitatea şi importanţa misiunii pe care o aveau de îndeplinit şi s-au achitat cu seriozitate de aceasta. Astfel, într-un raport din august 1915 se arată că "în anul trecut (1914 - n.n.-S.H.) scolastic elevii au fost instruiţi prin preoţi în comunele următoare ... în Nimăeşti ... , elevii au fost instruiţi prin preotul Gheorghe Roman; în B. Sânmartin pe învăţătorul mobilizat Iuliu Lazăr l-a substituit preotul de acolo Gavril Cristea ... în Mezieş... preotul Florian Găină", iar în Beiuş "pe timp cât a fost învăţătorul mobilizat, instruirea elevilor s-a făcut prin teologul Alexandru Ardelean. La fel s-au petrecut lucrurile şi în parohiile Forău, Dobreşti, Feneriş, Răbăgani, Câmpani153. Revenind la informaţiile cu privire la dificultăţile şcolare înregistrate vom arăta că şi parohia Răbăgani se confrunta cu lipsa cadrului didactic, dar şi cu alte probleme nerezolvate, perpetuate de-a lungul întregii perioade luate în studiu, astfel încât acestea nu permiteau "reactivarea şcoalei confesionale" nici în iunie 1918154. Aceleaşi greutăţi nu permiteau, în octombrie 1917, începerea prelegerilor în şcoala confesională din parohia Săucani155. Cu toate acestea se înregistrează şi două cazuri în care prelegerile se puteau desfăşura în condiţii normale : parohiile Roşia156 şi Meziad157. Desigur, ele nu erau singurele localităţi în care se înregistrează o desfăşurare normală a fenomenului educaţional, am recurs la nominalizarea lor fiindcă le-am întâlnit consemnate de mai multe ori în documentele vremii. După această incursiune în lumea şcolii româneşti a Protopopiatului Beiuş, din anii 1913-T918, cu exemplificarea celor mai interesante situaţii întâlnite în materialul arhivistic consultat, s-ar impune trasarea unor concluzii cu caracter general. Considerăm ca fiind important de accentuat faptul că, în toată această perioadă, forurile superioare ale bisericii ortodoxe s-au implicat decisiv în vederea sprijinirii şcolilor confesionale româneşti, acţionând, în sensul răspândirii, prin intermediul şcolii, a "cât mai multă lumină între credincioşi, să le deşteptăm serioase îndemnuri pentru dragostea de lsnIbidem, dos. 139, f. 8; dos. 162, f. 53 151 Ibidem, dos. 136, f. 11; dos. 139, f. 92 152 Ibidem, dos. 137, f. 83 153 Sorin Vasile Hendea, Noi contribuia documentare cu privire la concentrarea învăţătorilor din Protopopiatul ortodox Beiuş (judeţul Bihor) în perioada anilor 1914 — 1916, în Munţii.Apuseni, voi.-IV, Oradea, 1998 154 D.J B.A.N., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 129, f. 354; dos. 132, f. 386; dos. 158, f. 154 155 Ibidem, dos. 153, f. 75 156 Ibidem, dos. 158, f. 283 157Ibidem, dos. 139, f. 81; dos. 150, f. 85
