Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
350 Sorin Hendea O situaţie dramatică o înregistrăm, în schimb, în parohia Topa de Sus, unde şcoala confesională ortodoxă a fost închisă la 1908, "din cauză că nu a corespuns legilor prescrise", astfel încât în octombrie 1917 "edificiul şcolar lipseşte mai cu totul"143. Exact acelaşi lucru s-a petrecut şi în parohia Ceişoara, acolo unde în noiembrie 1916 "nu exista nici un fel de şcoală", iar "sală de învăţământ pe lângă toate încercările şi toate sforţările în timpul de faţă parohia nu e în stare să edifice"l44. Un nou exemplu privind reticenţa cu care unii preoţi au înţeles să răspundă problemelor stringente şi deosebit de grave cu care s-a confruntat învăţământul confesional ortodox în anii acestui război, se înregistrează în parohia Vărăşeni. în această localitate preotul Terentie Moga nu încurajează procesul de edificare a unui nou edificiu şcolar ci, din contră, taie orice elan al sătenilor, afirmând că "în Vărăşeni în veci şcoală confesională nu va fi..."145. Din păcate, printr-o asemenea atitudine din partea păstorilor ortodocşi, s-a ajuns în unele cazuri, la demoralizarea sătenilor, care şi aşa treceau prin momente dificile. Similar sau petrecut lucrurile şi în localitatea Fănceşti, unde oamenii "nici nu voiesc să auză de ridicarea edificiului şcolariu"146. Probleme în edificarea unui aşezământ cultural se înregistrează şi în parohiile Copăceni147 şi Ceica148. Dar şi acele parohii care dispuneau de edificii şcolare aveau de înfruntat vicisitudinea vremurilor pe care le parcurgeau. Cele mai mari neplăceri rezidau din faptul că, de foarte multe ori, sălile de clasă nu corespundeau cerinţelor legale sau că parohiilor, conducătoare de şcoli confesionale, le lipseau banii necesari în vederea îmbunătăţirii situaţiei şi dotării şcolilor cu cele necesare. La toate acestea suntem nevoiţi a le reaminti pe cele care ţineau de lipsa învăţătorilor calificaţi sau a unor suplinitori, cunoscători de carte. Aceste greutăţi sunt neplăcute, ele neputând fi puse însă în exclusivitate pe seama războiului, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a putut uşor observa şi din exemplele prezentate, există o tradiţie a lor, situată undeva cu mult înainte de 1914. Aceasta însă nu înseamnă că războiul nu a contribuit la amplificarea greutăţilor cu care se confruntau şcolile confesionale româneşti, atât ortodoxe cât şi greco-catolice. O analiză temeinică a acestui fenomen general, odată realizată, ne-ar conduce probabil la sistemul legislativ maghiar în vigoare, sistem care îngrădea posibilităţile de dezvoltare a învăţământului nemaghiar din spaţiul monarhiei bicefale. Foarte interesante sunt, după părerea noastră, documentele care ne transmit informaţii utile cu privire la starea edificiilor şcolare şi la ponderea scăzută a învăţătorilor români. Putem astfel observa că şi în parohia Dobreşti, în decembrie 1915, situaţia era jalnică, deoarece "edificiul şcolar e nereparat şi nevăruit, sala de învăţământ neîngrijită, băncile sunt murdare ... padimentul pe alocurea cu bureţi, urmare poate a mucezăli ... ". Această realitate îl nemulţumeşte profund pe administratorul protopopesc de Beiuş, domnia sa considerând, pe bună dreptate, că "aceste stări deplorabile arată neglijenţa regretabilă a organelor noastre subalterne de acolo ... ". Dar la toate aceste lipsuri şi neglijente am mai putea adăuga şi lipsa unui învăţător, postul fiind scos la concurs încă la 1915, însă iară nici un rezultat149. 143Ibidem, dos. 147, f. 112; dos. 153, f. 74 144 Ibidem, dos. 146, f. 378 Ibidem, dos. 130, f. 120 '4<’ Ibidem, dos. 131, f. 346 147 Ibidem, dos. 149, f. 128 148 Ibidem, dos. 137, f. 132 149Ibidem, f. 39; dos. 135, f. 75
