Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
348 Sorin Hendea masive de populaţie românească ortodoxă, într-o perioadă în care protestele bisericii ortodoxe nu se făceau auzite. Parcurgerea sistematică a statisticilor existente, privind fiecare parohie în parte, ne-ar permite într-un final să trasăm o serie de concluzii noi, ne-ar ajuta, eventual, să stabilim exact care a fost numărul românilor ortodocşi ce au fost obligaţi să-şi părăsească familiile şi să pornească la război. Informaţiile documentare ne arată că nici în comuna Burda nu exista la 1915 şcoală confesională, în localitate fiinţând şcoală comunală, dar şi aici prelegerile fiind întrerupte, deoarece învăţătorul era plecat la război128. Un exemplu ceva mai fericit îl constituie acela al şcolii confesionale ortodoxe din Căbeşti, acolo unde după numeroase sesizări din partea inspectorului şcolar, după mai multe sancţiuni şi ameninţări venite din partea autorităţilor maghiare, într-un final preotul ort. Cornel Templeanu reuşeşte, la 1917, să aducă şcoala în stare de funcţionare129. Triste sunt acele cazuri în care, cu toate că erau depăşite cele două impedimente majore în calea desfăşurării prelegerilor, adică existenţa unei săli de clasă corespunzătoare şi a unui învăţător, activitatea şcolară stagnează din alte motive. Acest al treilea motiv este întâlnit, spre exemplu, în şcoala din Curăţele, acolo unde în decembrie 1915 prelegerile vor fi întrerupte datorită frigului persistent şi a lipsei lemnelor pentru foc130. Cazul mai sus amintit este totuşi unul izolat, problemele cele mai grave cu care se confrunta, în general, învăţământul confesional românesc ortodox la acea dată rămânând lipsa acută a edificiilor şcolare şi a învăţătorilor. Vom aminti, în acest sens, cazul parohiei Cârpeştii Mari, unde la 1915 lipseau edificiile şcolare131. Situaţia rămâne critică şi pentru anul următor, pentm care documentele consultate nu consemnează existenţa vreunei "şcoli confesionale sau orice altă şcoală"132 133. O situaţie similară se înregistrează şi în parohia Coşdeni133133, unde nici până la 1919 nu a fost rezolvată problema ridicării unui edificiu şcolar. Nici în parohia Ceişoara134 135 "instrucţiune cu elevii ... nu se poate ţine", întrucât "şcoala veche confesională e gata să se dărâme". După numai un an, la 1916, documentele parcurse ne arată că "edificiul vechi şcolar s-a dărâmat... ", nemai existând în parohia respectivă "un alt edificiu corespunzător pentru şcoala confesională". Dacă la toate acestea mai adăugăm şi faptul că "postul de învăţători conf. nu s-au îndeplinit mai mult de 15 ani", avem o imagine completă a situaţiei dramatice în care se găsea învăţământul confesional la acea dată în parohia Ceişoara. Mai mult decât atât, putem înţelege apelurile disperate ale preotului local, în vederea edificării unui nou aşezământ şcolar, întrucât, aşa cum se exprimă şi domnia sa, "să periclita existenţa şcoalei confesionale .... ", adică există pericolul înfiinţării în localitate a unei şcoli de stat. Şubrezenia edificiului şcolar din parohia Forău îi împiedica pe părinţi să-şi trimită copiii la şcoală. Aflăm astfel, din raportul administratorului protopopesc, despre rezultatele constatate în urma vizitei pe care a efectuat-o în martie 1916, la faţa locului. Din însemnările sale reiese faptul că, "casa parohială şi zidirea şcolară sunt în stare de aceea, încât în fiecare zi se aşteaptă căderea acelor edificii, ba acoperământul şcoalei a şi căzut în 128 D.J.B.A.N,,fond: Protopopiatul ortodox Beiuş, dos. 137, f. 134; dos. 138, f. 78 129 Ibidem, dos.' 130, f. 278, f. 284, f. 286; dos. 132, f. 24; dos.134, f. 81; dos. 137, f. 135, f. 139; dos. 150, f. 222 m Ibidem, dos. 135, f. 117 131 Ibidem, dos. 138, f. 105 112 Ibidem, dos. 147, f. 109 133 Ibidem, dos. 137, f. 74; dos. 162, f. 59 134 Ibidem, dos. 139, f. 79; dos. 148, f. 195; dos. 149, f. 124 135 Widern, dos. 144, f. 87; dos. 145, f. 37
