Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
340 Sorin Hendea luterane, săseşti. Şcolile confesionale neautonome erau conduse şi controlate, întocmai ca şcolile de stat, prin organismele statului, bisericile şi ordinele călugăreşti având doar drepturi în susţinerea şcolii şi a numirii personalului didactic; înscriindu-se aici şcolile romano-catolice, greco-catolice şi evreieşti. Cea de a treia categorie o constituiau şcolile susţinute de societăţi, care aveau o situaţie juridică identică cu a celor confesionale neautonome. Şcolile confesionale ortodoxe din judeţul Bihor, precum şi cele din Protopopiatul Beiuş şi-au menţinut în bună parte activitatea şi după anul 1907, anul adoptării legilor Apponyi, prin intermediul cărora, apreciază V. Faur, "era lovită autonomia şcolilor confesionale ale popoarelor nemaghiare din Transilvania şi Ungaria"78. Cu mult mai dificilă va fi situaţia în preajma izbucnirii războiului şi pe parcursul desfăşurării acestuia, şcolile confesionale confruntându-se cu numeroase lipsuri, precum cea a fondurilor materiale necesare susţinerii edificiilor şcolare, deteriorarea acestor lăcaşuri, lipsa învăţătorilor şi imposibilitatea elevilor de a frecventa prelegerile79. în ceea ce priveşte spaţiile de învăţământ, dotarea şi îngrijirea acestora, probleme majore au existat încă înainte de izbucnirea războiului. în localităţile şi parohiile ortodoxe aparţinătoare Protopopiatului Beiuş aceste nereguli au fost sesizate chiar de inspectoml regal, în urma vizitelor întreprinse la aceste şcoli. Astfel, vicarul episcopesc Vasile Mangra sesizează Oficiul protopresbiteral despre neregulile sesizate de inspectoml regal la şcoala confesională din Sânmartin, în luna ianuarie 1913, aici elevii neavând manuale, nefiind clasificaţi şi fiind nevoiţi "a aduce lemne de acasă" pentru "încălzirea salei de învăţământ"80. Asemenea lipsuri au fost întâlnite şi la şcoala confesională ortodoxă din Budureasa81, unde, datorită faptului că "lărgirea salei merge foarte încet ... prelegerile nici acum nu şi-au început", adică în ianuarie 1913. Dar acestea nici nu puteau începe în condiţiile în care era neadecvată şi dotarea cu rechizite şcolare, "tabla neagră nu se mai poate folosi .... nu s-a găsit cuier, vas pentru apă, fiere pentm curăţirea picioarelor", iar băncile erau "impractici şi vătămătoare pentm sănătate", la toate acestea adăugându-se şi faptul că lemnele pentm foc lipseau în miez de iarnă. Cazurile improprii desfăşurării procesului de învăţământ sunt numeroase. Semnalările venite din partea inspectomlui regal s-au dovedit de cele mai multe ori întemeiate. în localitatea Budureasa, bunăoară, după vizita inspectomlui regal în ianuarie 1913 şi sesizarea lipsurilor existente, preotul localităţii a împrumutat 700 coroane şi a reorganizat şcoala românească, acum aflându-se în imposibilitatea de a restitui banii şi fiind ameninţat "numai şi numai pentru că am adus şcoala în ordine cu cele trebuincioase"82, afirma dezamăgit preotul în cauză. în ianuarie 1914 sunt sesizate nereguli la şcoala confesională ortodoxă din Meziad, unde "băncile şcolare sunt necorespunzătoare, locuinţa învăţătorului e nepadimentată"; iar la Băbeşti "şcoala de învăţământ e scundă, lumina interna a acesteia e 78 Dr. Viorel Faur, Viata politica a românilor bihoreni (1849 - 1918), Fundaţia Culturală “Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1992; Aplicarea şi impactul legii şcolare din 1907 sunt surprinse de Flaminia Faur, în lucrarea Manifestările românilor din Bihor împotriva proiectului de lege şcolară din 1907. Documente, Fundaţia Culturală “Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1994 TMSorin Vasile Hendea, Aspecte ale învăţământului românesc din Bihor (1914 - 1919), în Cele Trei Crişuri, 1996, nr. 7-8, p. 8 80D.J.B. A.N., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 125 a, f. 66 81 Ibidem, f. 64 mIbidem, dos. 128, f. 9
