Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 341 slabă, băncile şcolare sunt nepractice"83 84. Lista edificiilor şcolare neadecvate ar putea continua, dar considerăm mult mai gravă situaţia localităţilor lipsite în totalitate de şcoală sau de învăţători. Dacă în cadrul şcolii ortodoxe române din parohia Răbăgani, unde, datorită lipsurilor, învăţătorul stă "iară a putea începe prelegerile şi e supus la toate lipsurile şi neajunsurile ... "M, lucrurile se mai puteau redresa, situaţia era mult mai gravă în comunele Albeşti - Hidişeu, unde "de mai mulţi ani în lipsă de edificiu şcolar corespunzător nu avem învăţător, în urmare prelegerile în comunele sus amintite sunt sistate ... "8S. Cu nimic mai îmbucurătoare nu este situaţia "nici în Ceişoara, precum nici în Topa de jos ... ", deoarece şi aici lipsesc edificiile şcolare86. Cu toate că sesizările inspectorului şcolar au fost făcute cunoscute Oficiului protopresbiteral Beiuş "în privinţa învăţământului nu s-a făcut nimic" pentru anul şcolar 1913/1914, în următoarele comune: Albeşti, Cărbunari, Cârpeştii Mari, Câmpani, Ceişoara, Copăceni, Coşdeni, Crânceşti, Cresuia, Drăgoteni, Fănceşti, Pomezeu, Sălişte B., Sălişte, Hidiş, Sitani, Topa de Sus, Vărăşeni87. Această imposibilitate evidentă de a acţiona la timp denotă situaţia dificilă în care se găsea şi biserica ortodoxă românească, aflată şi ea într-o critică situaţie financiară. în aceste condiţii deosebit de delicate pentru supravieţuirea învăţământului confesional ortodox se impunea acţionarea energică, pentru a se evita închiderea acestor lăcaşuri de învăţământ sau pentru a se evita transformarea lor în şcoli de stat. în favoarea acestei ultime ipoteze, statul maghiar putea aduce ca argumente solide tocmai incapacitatea şi imposibilitatea parohiilor ortodoxe româneşti de a susţine material propriile şcoli. Terenul a fost meticulos pregătit de autorităţile maghiare şi ne vom opri în cele ce urmează asupra acestui aspect. O primă măsură menită a periclita evoluţia învăţământului confesional ortodox român, şi aşa şubrezit din cauza greutăţilor cu care se confruntă, a constituit-o votarea în Parlament, în anul 1913, a legii prin care toate localităţile mai mari din Ungaria şi Transilvania, care plăteau un impozit direct către stat mai mare de 30.000 coroane anual, erau obligate să înfiinţeze câte o "grădină de copii", în cazul în care existau peste 30 de copii între 3 şi 6 ani în localitatea respectivă. Limba de convenţie era cea maghiară. Se pare că prin aceste grădiniţe au încercat "să trezească şi să dezvolte în sufletul copiilor sentimentul de alipire către patria ungară ... "88. Mult mai puternică a fost lovitura primită de şcolile confesionale ortodoxe române în acelaşi an, 1913, când a fost adoptată de către Parlament legea privind salarizarea învăţătorilor. Aceasta era o completare a articolului de lege XXVII din 1907 şi stipula faptul că "salarul fundamental nu mai începe de la 1000 coroane ci de la 1200 coroane şi se urcă până la 3200 coroane plus banii de chirie". Vicarul Vasile Mangra apreciază gravitatea momentului, determinată de faptul că "noua lege şcolară implică greutăţi nouă pentru şcoala noastră şi cere jertfe îndoite de la * susţinătorii ei ... ", întrucât parohiile nu aveau posibilităţi materiale pentru achitarea unor asemenea salarii. Problema salarizării învăţătorilor români nu a putut fi soluţionată în mod favorabil de către biserica ortodoxă românească, după cum se poate observa şi din n Ibidem, dos. 126, f. 126 84 Ibidem, dos. 128, f. 47 85 Ibidem, f. 49 86 Ibidem, f. 65 87 Ibidem, dos. 129, f. 169 88Pr. Dr. Mircea Păcurariu, op. cil., p. 161
