Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 339 culturale"73. Situaţia este mult agravată de realitatea care caracterizează repartiţia numerică a naţionalităţilor în aceste teritorii. Toate statisticile efectuate de la Iosif al II-lea încoace îi arată pe români ca fiind majoritari, ei depăşind, încă la 1840, cifra de 2.000.000. Statistica maghiară din 1910 pentru Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş ne prezintă următoarele cifre şi procente: 2.830.040, adică 53%, români; 1.664.296, adică 31,6%, unguri; 596.116, adică 10,7%, germani; 204.150, adică 3,9%, alţii - evrei, ruteni, slovaci, ţigani. Totalul populaţiei din aceste teritorii era de 5.263.602 locuitori74. Observăm ponderea dominantă a elementului românesc în urma unor statistici efectuate de autorităţile maghiare, care nu aveau nici un interes de a supraestima numărul românilor în aceste teritorii, ci din contră, de a-1 micşora, aşa cum se va observa în nenumărate rânduri. Dar ponderea nemaghiarilor era semnificativă în întregul Regat maghiar. După acelaşi recensământ din 1910 putem constata că din întreaga populaţie a regatului, maghiarii reprezentau 54,5%, românii 16,1%, germanii 10,4%, slovacii 10,7%, sârbii 2,5% şi rutenii 2,5%75. Considerăm că aceste cifre sunt relevante. Am apelat la ele numai cu intenţia de a ne forma o imagine globală a situaţiei numerice a populaţiei acestor teritorii în perioada luată în studiu, pentru a vedea concret care era ponderea populaţiei nemaghiare din regat şi, deci, dacă cererile şi revendicările lor erau îndreptăţite. Demne de menţionat sunt concluziile la care a ajuns cercetătorul maghiar Kovács Éva privind gradul de instruire al locuitorilor regatului. Aceasta apreciază că, din totalul tinerilor obligaţi a frecventa învăţământul elementar, "în jur de 20% nu au umblat la şcoală." Cunoştinţele de scris-citit erau "de 66%, în rândul bărbaţilor şi de numai 46% în rândul femeilor"76. Cu aceste procentaje ne situăm cu mult în urma Marii Britanii, unde 96% dintre bărbaţi şi 95% dintre femei cunoşteau scrisul şi cititul; dar eram superiori Italiei, unde numai înjur de 45% dintre bărbaţi şi 30% dintre femei cunoşteau această artă. Aceiaşi sursă bibliografică realizează, pe baza unor statistici, o ierarhizare a participării populaţiei, pe culte, la instituţiile de învăţământ ale statului, în anii imediat premergători izbucnirii războiului: "Cea mai mare parte a elevilor o reprezentau romanocatolicii (39,3%)... . Semnificativ a fost şi numărul reformaţilor (11,8%), al celor susţinuţi de societăţi (9,3%), dar şi al greco-orientalilor (7,9%)... "77. Reiese foarte clar şi din aceste statistici faptul că românii ortodocşi nu aveau dreptul de a frecventa şcolile de stat, unde limba de predare era numai maghiara. în schimb, Unirea cu Biserica Romei a facilitat accesul unui număr destul de mare de tineri la şcolile de stat, în statisticile mai sus prezentate aproximativ 7,9% din totalul celor înscrişi, şi posibilitatea continuării studiilor la Universităţi de prestigiu. în Transilvania după 1868 existau trei categorii de şcoli: şcolile de stat, şcolile confesionale şi cele susţinute de societăţi. Şcolile de stat erau singurele şcoli susţinute financiar de către stat, aici limba de propunere fiind doar maghiara. Şcolile confesionale erau autonome şi neautonome. Cele autonome erau conduse de autoritatea lor bisericească şi supuse controlului statului; în această categorie înscriinduse şcolile ortodoxe române şi sârbe, şcolile reformate şi unitariene maghiare, evanghelice, 73 D.J.B.A.N., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 125 a, f. 155 74Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar fată de biserica româneasca din Transilvania .... p. 47 7S Ibidem, p. 164 76Kovâcs Eva, Modele de scoli primare şi învăţământul de zi cu zi, in História , 1996, nr. 5-6, p. 53 77 Ibidem, p. 54
