Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
Consideraţii privind manifestările paşoptiste din zona Sătmarului 325 naţionali români ce avem în Ungaria"13. Nu este lipsit de importanţă nici faptul că Moise Sora Novac statuează, într-o însemnare a sa din 1851, pentru prima oară toponimul românesc "Satu Mare" în loc de "Szatmâr"14. Considerăm că ideile formulate cu prilejul Adunării Naţionale de la Blaj din 3/15 - 5/17 mai 1848 au fost cunoscute şi împărtăşite de românii sătmăreni, după cum rezultă din circulara difuzată la 28 iunie 1848 de către loan Pop, protopopul districtului Sărăuad (comitatul Solnocu la Mijloc), participant la Blaj împreună cu Demetriu Coroianu din Craidorolţ.15 De altfel, şi Moise Sora sublinia, într-o scrisoare adresată lui Bariţiu la 4 august, adeziunea la programul blăjean al preoţilor întruniţi în sinodul episcopal de la Oradea (29 iulie - 2 august 1848)l6. La 22 mai 1848 are loc la Şomcuta Mare (Districtul Chioar) o întrunire a oficialităţilor, care declară districtul "unit irevocabil cu Ungaria şi alipit comitatului Satu Mare"17. Un eveniment mai grav se petrece la 15 iunie, când garda călare din Baia Sprie atacă adunarea electorală de la Baia Mare, omorând 9 alegători şi rănind în jur de o sută18. După relativa acalmie din vara anului 1848, timp în care oraşul şi comitatul îşi organizează gărzile naţionale, acţiunile protestatare aveau să reizbucnească odată cu venirea toamnei. Cei care se agită mai mult sunt românii din Districtul Chioar şi cei din jurul târgului Medieşu Aurit. Geneza acestei revigorări trebuie identificată, negreşit, în adunarea de la Năsăud (13-T4 septembrie), la care au participat peste 500 de grăniceri din Regimentul 2. Participanţii au declarat unanim că rămân la hotărârile de la Blaj şi, prin urmare, nu recunosc uniunea Transilvaniei cu Ungaria, votată de Dieta de la Cluj la 29 mai şi sancţionată de împărat la 10 iunie. Cu această ocazie colonelul Karl Urban, noul comandant al regimentului, adresează o proclamaţie către locuitorii din nordul Transilvaniei, potrivit căreia va recruta 100000 de români cu care "să spargă uniunea". Cei prezenţi au jurat credinţă faţă de împărat şi naţiune (română n.a.) pe drapelul regimentului. Până la sfârşitul lunii octombrie reprezentanţii a circa 100 de sate au venit, la Năsăud spre a presta jurământul de fidelitate19 . Chiorenii s-au răsculat la 16 septembrie, deîndată ce delegaţii lor au revenit de la Năsăud. La începutul lunii octombrie s-au adunat în localitatea Fânaţe, unde au fost prezenţi şi reprezentanţii grănicerilor şi trei emisari ai lui Avram Iancu. Adunarea a decis separarea Chioarului de Ungaria şi alăturarea sa districtului grăniceresc. Dar, emisarii lui Iancu vor fi capturaţi şi spânzuraţi în apropiere de Baia Mare.20. Printre cei care şi-au depus omagiile în faţa drapelului imperial de la Năsăud remarcăm delegaţii satelor Lucăceşti (27 septembrie), a căror scrisoare a fost tradusă din germană de către doi şvabi din Borleşti (comitatul Satu Mare) 21, Hurezu Mare (29 septembrie)22 şi Medieşu Aurit (4 octombrie), scrisoarea lor ("pagera") fiind tradusă de preotul rom.cat. din Iojib23. 13 Ibidem, p. 103 14 Ibidem. 15 Lupta românilor din Judelui Satu Mare pentru făurirea statului national unitar român. Documente 1848-1918 , Bucureşti, 1989 16 Idem, p.74 17 Borovszky Samu, Szatmár vármegye, p.519 18 A.Vaida, loc.cit^, p. 18 19 Ibidem, p.20-21. 20 Ibidem, p.22 21 Maramureşenii in lupta pentru libertate şi unitate natională.Documente 1848-1918 , Bucureşti, 1981, p.15. 22 Arh.Naţ.Cluj, fond Prefectura Judeţului Satu Mare. Acta publico-politicorum , fase. 122, nr.327/1848. 23 Ziarul "Szamos", XXVIII, nr.l 1 din 6 februarie 1896.
